Mâine votăm și, ca de fiecare dată, un val de resemnare se întinde peste țară. „N-are rost.” „Sunt toți la fel.” „Se face oricum cum vor ei.” „Ce schimb eu cu un vot?” Auzim asta la colțul blocului, la coada de la pâine, pe Facebook, la televizor, în metrou, în birou. E aproape un sport național să explicăm cât de puțină putere avem – și apoi să ne mirăm că nu ne ia nimeni în serios.
Dar iată adevărul, spus fără pancarte și fără entuziasm naiv: votul tău contează. Da, fix al tău. Nu e vreo metaforă civică, e matematică simplă. E același vot care, pus în urnă de milioane de oameni, decide cine conduce această țară pentru următorii cinci ani. Cu drepturi constituționale, cu butoane de decizie, cu semnături care nu doar parafează hârtii, ci influențează vieți.
Unii spun că votul e o obligație. Nu e. Nu te amendează nimeni dacă nu te duci. Dar e o responsabilitate, pentru că nu alegi doar pentru tine, ci și pentru copilul tău, pentru vecinul care n-a avut chef să iasă din casă, pentru bătrânica ce încă mai speră că cineva o va asculta. Pentru viitorul în care vei trăi – sau, la fel de des, vei supraviețui.
Să nu votezi pentru că „nu te reprezintă nimeni” e un soi de protest steril. Ca și cum te-ai supăra pe vreme și n-ai mai ieși din casă o săptămână. Votul e una dintre puținele pârghii democratice reale pe care le avem. E una dintre puținele zile în care nu suntem doar spectatori, ci actori principali. Ai o ștampilă în mână. Nu un microfon, nu o pancartă, nu o lozincă. O ștampilă. Cea mai simplă formă de a spune: „Am fost aici. Mi-a păsat.”
Sigur, votul nu e o baghetă magică. Nu schimbă lumea peste noapte. Dar e un început. E ca o frână trasă unui tren care merge în direcția greșită. Sau un semnal dat că nu dormim în papuci. E felul nostru, mic și anonim, de a spune că ne pasă cine ne decide soarta.
Așa că nu e despre a fi fanul cuiva. Nu e despre promisiuni colorate, nici despre aplauze. E despre dreptul tău de a avea un cuvânt. Mic, poate. Dar care, pus lângă alte câteva milioane, devine voce.
Duminica votului nu e o zi pierdută. E o zi câștigată. Poate nu imediat. Dar sigur pe termen lung.
Și dacă nu te conving toate astea, gândește-te așa: dacă n-ai votat și apoi nu-ți place ce urmează… chiar n-ai voie să te plângi.
