În timp ce România se mândrește cu patrimoniul său cultural în fața turiștilor străini, Curtea de Conturi descoperă că, în acte, cele mai multe dintre „comorile” țării valorează cât o sticlă de apă la PET. Mai exact, 60% dintre bunurile culturale mobile aflate în gestiunea Ministerului Culturii și a instituțiilor din subordine sunt înregistrate cu o valoare de 10 lei sau mai puțin.
În urma unui audit recent, realizat pentru perioada 2023-2024, Curtea de Conturi trage un semnal de alarmă: nu doar că sumele sunt ridicol de mici, dar nici nu știm exact ce avem și unde. Lipsa unei evidențe clare și actualizate a bunurilor culturale, fie ele mobile sau imobile, face imposibilă monitorizarea și controlul patrimoniului public și privat al statului.
În plus, 97% dintre bunurile culturale mobile nici măcar nu sunt clasate. Adică nu s-a stabilit dacă sunt valoroase, dacă trebuie protejate sau dacă mai merită păstrate. Și, cum era de așteptat, în toată această brambureală s-au găsit și cazuri de dublă clasare, ceea ce face inventarul actual mai degrabă o loterie birocratică.
Printre recomandările Curții de Conturi: evaluarea sistemelor de siguranță din muzee, verificarea riscurilor și, eventual, încheierea unor polițe de asigurare. De asemenea, s-a cerut revizuirea modului în care se închiriază imobile din domeniul public – multe fiind date în folosință cu încălcarea legii și fără a aduce venituri la bugetul de stat.
Probleme au fost identificate și în organizarea expozițiilor internaționale, dar și în ceea ce privește exportul temporar de bunuri culturale. Curtea cere norme legislative clare și proceduri stricte pentru protejarea acestor obiecte.
Ca notă de subsol – dar totuși una pozitivă – auditorii au remarcat că la nivelul conducerii ministerului există preocuparea (teoretică, deocamdată) de a atașa procesele-verbale de inventariere la situațiile financiare anuale. Un început timid, dar în contextul dat, aproape revoluționar.
