Gheața care se formează iarna în jurul Antarcticii a ajuns anul acesta la al treilea cel mai mic nivel din ultimele aproape cinci decenii, arată datele Centrului Național de Date privind Zăpada și Gheața din Statele Unite.
De obicei, în septembrie sau octombrie, mările din jurul Antarcticii ating cel mai înalt nivel de îngheț, înainte ca procesul de topire să înceapă. Anul acesta, punctul maxim a fost înregistrat pe 17 septembrie, cu o suprafață de 17,81 milioane km² – mult sub media obișnuită. Doar iernile din 2023 și 2024 au avut valori și mai mici.
Până nu demult, cercetările arătau că banchiza antarctică oscila, dar avea chiar o ușoară tendință de creștere. Însă, după 2016, lucrurile s-au schimbat radical. Apa oceanelor, tot mai caldă, a început să pătrundă în regiunile apropiate de Antarctica, semn clar că efectele schimbărilor climatice se resimt acum și la „capătul lumii”.
De ce contează? Spre deosebire de ghețarii de pe uscat, gheața marină nu crește direct nivelul mării atunci când se topește. Dar are două roluri cruciale:
- reflectă razele soarelui înapoi în spațiu, ca o oglindă naturală. Când dispare, apa întunecată a oceanului absoarbe căldura, accentuând încălzirea globală.
- funcționează ca o barieră naturală: protejează calota glaciară a Antarcticii. Fără acest „tampon”, bucăți uriașe de gheață de pe continent pot ajunge mai ușor în ocean, contribuind la creșterea nivelului mărilor.
Cercetătorii mai atrag atenția că fenomenul poate duce la efecte paradoxale: topirea banchizei aduce mai mult aer umed în apropierea coastelor, ceea ce poate însemna mai multe ninsori pe continentul alb. Dar, pe termen lung, calota glaciară se micșorează inevitabil, odată cu încălzirea climei.
Cu alte cuvinte, recordul negativ al banchizei este un semnal de alarmă despre cum schimbările climatice rescriu echilibrul climatic al planetei – iar consecințele ne vor atinge pe toți, prin creșterea nivelului mărilor și schimbări tot mai vizibile ale vremii.
