Am văzut zilele trecute imaginile postate de Lia Olguța Vasilescu cu noile căsuțe pentru Târgul de Crăciun din Craiova. Niște căsuțe în lucru, acoperite cu spumă albă, arătau deja ca niște felii de turtă dulce uriașe, cu acoperișuri ca-n povești. Altele, deja terminate, aveau inimioare, acadele, omuleți din turtă dulce și ferestre galbene care păreau luminate din interior. E genul de decor care, chiar și nefinalizat, îți dă instant senzația că vine Crăciunul.
Și nu e doar despre decor. La Craiova, Târgul de Crăciun a devenit, în doar câțiva ani, un brand turistic real. O atracție care aduce oameni din toată țara, rezervări epuizate cu săptămâni înainte și prețuri la cazări care ajung, în perioada târgului, și la 1.500 de lei pe weekend. Nu pentru că Olguța Vasilescu a reinventat Crăciunul, ci pentru că a înțeles cum funcționează orașul modern: cu identitate, emoție și economie.
Craiova nu are munți, nu are mare, dar are viziune. Și a reușit să facă din iarnă un sezon profitabil. A transformat un târg de Crăciun într-o destinație turistică, un loc în care oamenii vin pentru atmosferă, cumpărături, spectacole și fotografii. În fiecare an, zeci de mii de vizitatori ajung acolo, mănâncă, se cazează, cumpără suveniruri — adică lasă bani în oraș.
La Constanța, povestea stă cu totul altfel. Până acum am avut decoruri improvizate, câteva căsuțe fără personalitate, colinde care se pierd în vântul din Piața Ovidiu. Fără identitate, fără temă ( apropo, la Craiova anul acesta tema e „Spărgătorul de nuci”), fără suflet.
Un târg de Crăciun, dacă e gândit ca un produs turistic, nu doar ca un eveniment bifat, poate aduce imagine, economie și viață într-un oraș. Poate umple hoteluri, restaurante și magazine, poate aduce sponsori și chiar investiții. Și, poate cel mai important, poate face oamenii să se simtă mândri de orașul lor.
Dar pentru asta e nevoie de viziune. De cineva care să înțeleagă că o poveste de Crăciun e și strategie de dezvoltare locală.
Craiova e deja acolo — cu turtă dulce, lumini și un logo propriu pentru târg, care îi dă coerență vizuală și brand. Constanța, în schimb, încă își caută povestea. Poate, cândva, vom avea și noi un Crăciun care să nu pară o formalitate, ci o invitație. Până atunci, rămânem cu speranța că, într-o zi, vom învăța și noi că magia „se face”.
