Viața continuă în Ucraina, în vreme de război, dar printre atât de multe urme ale morții. În inima Kievului, lângă copaci și flori care nu mai aduc aceeași bucurie ca în vreme de pace, se întind panouri cu chipuri. Sunt poze ale celor care nu s-au mai întors acasă – tineri, părinți, femei, soldați. În aceste „parcuri ale plângerii”, fiecare fotografie e o poveste întreruptă, un zâmbet rămas pe hârtie.
Corespondentul Observator Constanța, Alexandru Hîldan, a fost într-unul dintre aceste locuri.
„Durerea transformată în reziliență. Asta fac ucrainenii. Suntem într-unul dintre cele 20 de parcuri din Kiev înființate pe linia tranșeelor de apărare din 2022. Aceștia sunt oamenii care au căzut luptând fix în acest loc. Ucrainenii trec pe aici, în viața lor de zi cu zi, își arată respectul și au reușit să transforme acest loc într-un loc extrem de frumos. Vazele în care sunt puse florile sunt făcute din obuze colectate de aici„, a povestit Alexandru Hîldan.
Sunt oameni care au lăsat în urmă alți oameni dragi, copleșiți de atâtea pierderi – dovadă stau florile proaspete, așezate la baza acestor ziduri ale plângerii. Cutremurător este că, printre cei care au murit, sunt și atât de mulți tineri.
Kievul și-a transformat așadar multe parcuri în sanctuare ale durerii, unde cei rămași vin nu doar să-i jelească pe cei pierduți, ci să-și adune curajul. Acolo, în tăcerea grea a amintirii, răsună cea mai profundă rugăciune a Ucrainei: să nu fie uitat nimeni.
