Stațiunea Mamaia intră în anul 2026 într-un moment aniversar important: 120 de ani de la recunoașterea sa oficială ca stațiune balneară. Organizația de Management al Destinației Mamaia–Constanța marchează acest prag printr-un demers de recuperare a memoriei locului și de repunere în context a unei istorii care depășește cu mult ideea de simplă destinație turistică.
Mamaia este prezentată nu doar ca un spațiu al vacanțelor estivale, ci ca un loc al continuității, al revenirii și al verii trăite de generații întregi. Cu mult înainte de a fi organizată administrativ, zona dintre mare și lac era deja frecventată pentru aerul curat, liniștea specifică și beneficiile naturale ale mării. La începutul secolului XX, acest potențial a fost integrat într-o viziune mai amplă de modernizare a litoralului românesc.
Momentul fondator al stațiunii este legat de administrația condusă de Ion Bănescu, primar al Constanței la începutul anilor 1900. În toamna anului 1905, acesta a inițiat amenajarea viitoarei stațiuni, implicându-l inclusiv pe arhitectul peisagist Jules Édouard Redont în transformarea întinderii de nisip într-un parc care să ofere identitate noului spațiu balnear. Data de 15 august 1906 rămâne simbolică: atunci a avut loc inaugurarea oficială a Stațiunii Mamaia, în prezența elitei locale, marcând intrarea acesteia în viața socială și culturală a orașului.
Dezvoltarea Mamaiei a fost susținută și de investiții rapide în infrastructură. Încă din 1905, linia de tren Constanța–Mamaia a fost construită în doar patru luni, facilitând accesul către stațiune și devenind, timp de aproximativ șase decenii, un simbol al legăturii directe dintre oraș și litoral. Aceste inițiative au așezat Mamaia într-un context european al turismului organizat și al modernizării urbane.
Perioada interbelică a adus stațiunii o aură de rafinament și eleganță. Promenadele, grădinile atent îngrijite și viața mondenă au definit imaginea Mamaiei din acei ani, iar legătura simbolică cu Regina Maria a României a consolidat percepția stațiunii ca loc al frumuseții și al verii trăite cu grație. Tot în această perioadă, Hotelul Rex devine unul dintre reperele emblematice ale stațiunii.
În a doua jumătate a secolului XX, Mamaia intră într-o nouă etapă de dezvoltare. Sub viziunea arhitectului Cezar Lăzărescu, stațiunea este regândită ca o „mare grădină a vacanței”, un concept modern pentru epoca sa, care îmbina arhitectura contemporană cu spațiile deschise și accesul direct la plajă. Această etapă a consolidat definitiv statutul Mamaiei ca stațiune emblematică a litoralului românesc.
De-a lungul celor 120 de ani, Mamaia a traversat epoci diferite, de la promenada elegantă interbelică la vacanțele de familie, copilăriile petrecute pe plajă, adolescența și libertatea verilor recente. A devenit și un spațiu al culturii populare și al muzicii, prin evenimente care au intrat în istorie, precum Festivalul Mamaia, contribuind la atașamentul profund al publicului față de stațiune.
Organizația de Management al Destinației Mamaia–Constanța subliniază că aniversarea celor 120 de ani nu este doar o privire în trecut, ci și un moment de recunoaștere a continuității acestui loc. Conceptul aniversar „De 120 ani, în centrul verii” sintetizează ideea că Mamaia aparține tuturor generațiilor și rămâne un spațiu comun al memoriei și al prezentului. Sezonul 2026 va fi construit în jurul acestei moșteniri, prin inițiative și proiecte dedicate, menite să readucă în atenția publicului național locul pe care Mamaia îl ocupă în memoria verii românești.
