Sunt străzi în Constanța care, oficial, nu sunt ale nimănui.
Genova, Berna, Izmir sau Odessa – drumuri pe care circulă zilnic sute de oameni, dar care, pe hârtie, nu există.
Realitatea din teren este una simplă și dură: vara praf, iarna noroi, iar după fiecare ploaie, accesul devine o adevărată aventură.
„Pe timp de seară nu vedeți nimic aici. Suntem genul in the middle of nowhere aici”, spune unul dintre localnici.
Oamenii spun că situația devine critică în sezonul rece.
„Dacă nu aveți 4×4, e greu aici. Mai ales iarna, nicio șansă”, explică un alt locatar.
Când plouă, lucrurile scapă complet de sub control. Străzile se transformă în șanțuri pline de apă și noroi, iar mașinile nu mai pot intra sau ieși.
„Dacă plouă, mașina sus, cu cizmele de cauciuc și mergem pe jos. Nu se poate intra cu mașina. Nu ajung pompierii, nu ajunge salvare”, povestește o femeie care locuiește pe strada Berna.
Sute de familii, ignorate de ani de zile
În zonă locuiesc sute de familii. Doar pe strada Genova, într-un ansamblu rezidențial, sunt peste 350 de apartamente. Mulți dintre locatari sunt familii tinere, cu copii.
„Sunt foarte mulți copii… stau copii în zona asta plină de praf”, spune un alt localnic.
De ani de zile, oamenii trimit sesizări către Primăria Constanța. Răspunsurile sunt, însă, aceleași.
„Vă mulțumim pentru spiritul civic și vom reveni”, este răspunsul primit, de fiecare dată.
Primăria Constanța susține că nu poate interveni în zonă. Explicația ține de statutul juridic al drumurilor.
Potrivit instituției, străzile nu au fost predate de dezvoltatorii imobiliari și nu se află în patrimoniul municipalității. Din acest motiv, nu pot fi asfaltate și nici nu pot fi realizate lucrări de iluminat public.
Situația este complicată și mai mult de faptul că, potrivit Oficiului de Cadastru, aceste drumuri nu sunt nici măcar intabulate.
Cu alte cuvinte, pe hârtie, ele nu există.
Cartierul s-a dezvoltat pe foste terenuri parcelate. Au apărut case, vile și ansambluri rezidențiale, însă infrastructura nu a fost preluată oficial de oraș. Și așa, au apărut „drumurile nimănui”.
În lipsa unei soluții, locuitorii improvizează.
„Fiecare își peticește strada câte puțin… piatra asta noi am adus-o”, spune un alt locatar.
Costurile se simt și în buzunarele oamenilor.
„Acum câteva zile am dat 300 de lei ca să repar două jante la mașină”, povestește un bărbat.
Dincolo de disconfort, oamenii vorbesc despre riscuri reale.Accesul dificil face ca intervențiile de urgență să fie aproape imposibile. „Nu ajung pompierii, nu ajunge salvare”, spun oamenii, îngrijorați.
Problema, din păcate, nu poate fi rezolvată peste noapte.
Pentru ca străzile să poată fi modernizate, ele trebuie mai întâi clarificate juridic: intabulate și predate către Primărie. Abia după aceea pot fi asfaltate și integrate în infrastructura orașului.
Până atunci, însă, cartierul rămâne într-o zonă gri.
Un loc în care oamenii trăiesc în oraș…
dar pe drumuri care nu aparțin nimănui.
