Astronomii au descoperit în premieră o bulă de galaxii, o structură cu o mărime colosală şi a cărei geneză datează din timpul primelor epoci ale Universului, în urmă cu aproximativ 13,8 miliarde de ani, potrivit unui studiu publicat în Astrophysical Journal, relatează AFP.
Trebuie să ne imaginăm, pentru că ea nu poate fi observată cu ochiul liber, o structură cu un diametru de 1 miliard de ani-lumină, de 10.000 de ori mai mare decât galaxia noastră.
Situată în ceea ce astronomii denumesc ‘Universul apropiat’, la aproximativ 820 de milioane de ani-lumină de Calea Lactee, ea poate fi descrisă ca ‘o cochilie sferică având în centru o inimă’, a precizat cercetătorul francez Daniel Pomarede, astrofizician la Comisariatul pentru Energie Atomică (CEA) şi coautor al studiului publicat în această săptămână.
Inima acestei cochilii este superclusterul de galaxii Bootes (‘Boarul’), înconjurat mai întâi de un vid amplu şi apoi de alte superclustere şi filamente galactice, precum Marele Zid Sloan.
Descoperirea se înscrie într-un proces ştiinţific foarte îndelungat, afirmă Daniel Pomarede, întrucât ea validează un fenomen descris în 1970 de specialistul american în cosmologie Jim Peebles, care a câştigat apoi premiul Nobel pentru fizică în anul 2019.
El a postulat că în Universul primordial, constituit pe atunci dintr-o plasmă de particule şi de lumină, procesul care îi guverna existenţa a produs unde acustice. Acele vibraţii au creat în interiorul plasmei un fel de bule care aveau în centrul lor cantităţi de materie.
Procesul s-a întrerupt la 380.000 de ani după Big Bang, ‘îngheţând’ forma acestor bule. Ele au început atunci să crească în urma expansiunii Universului, devenind fosile ale epocilor sale timpurii.
Fenomenul, denumit ‘oscilaţie acustică barionică’ (BAO), a fost evidenţiat printr-o dovadă indirectă a existenţei sale în 2005, găsită cu ajutorul unor analize statistice despre cataloagele de galaxii.
Sursă: Agerpres
