Cum vreți să fie banii? Mai mulți, ar răspunde în cor românii, însă guvernanții au alte preocupări, așa că vin cu o întrebare mai precisă: Cash sau card? Pe caiet, de preferat, dar dacă nu-i o opțiune, atunci cash primim! De carduri, la țară nu prea vrea să audă nimeni, căci unde nu e nici canalizare, nu poți face digitalizare, iar pensionarii de ar sta o zi întreagă în fața unui bancomat, n-ar ști nici să scoată, nici să pună bani în el.
Bărbat care opune plății impuse cu card-ul.
Chiar și înainte să știe ce înseamnă cuvântul, românul a ales cash-ul. Îi place să-l primească de la poștaș sub formă de pensie, de la angajator ca salariu sau plată la munca prin grădini, cu ziua. Adoră să simtă pe buricele degetelor fiecare bancotă și să numere chiar de nu prea are ce, până mirosul banilor se împrimă în mâini. Asta e pofta omului, plăcerea care durează câteva secunde, atunci când ia leafa, căci după, oricum, cash-ul așteptat o lună, pleacă așa cum a venit. E dat cu durere pe datorii, utilități și la piață.
În timp ce mai marii statului se tot gândesc să limiteze plata cu cardul și să ne facă să cheltuim mai mulți bani cash, oamenii simpli de la țară deja s-au hotărât ce vor: Cash sau plata pe caiet, la magazin, unde datoriile se tot adună. Asta înțelegem din dialogul pe care l-am purtat cu o femeie din România rurală.
„Dar dacă vin autoritățile și vă obligă să vă băgați banii pe card.
Cum să mă oblige?
Dar dacă nu mai aveți bani.
Mănânc iarbă.
Deci, mai bine ați mânca iarbă, dâct să folosiți cardul.
Păi, normal. 32.11 Noi așa am crescut cu banii cash și așa suntem obișnuiți, cu bani cash.
Cu cardul nu vă descurcați?
Nici nu vreau. Să-i pună ăia care au milioane, care au domenii nu știu pe unde, pe ăia să-i întrebați ce fac cu banii, nu pe noi, niște amărâți!“
Iar bancomat e ca sabia fără teacă, ori precum nunta fără lăutari. De unde ATM, la țară, de unde POS? Ne întreabă sătenii, când la țară încă mai e așteptată canalizarea.
Cu WC-ul în curte.
Nici cash, nici card. Caietul e cea mai întâlnită formă de plată la magazinele de la țară, ne lasă să înțelegem acest bărbat.
„Îmi mai dă pe datorie. Uleiul de 8,5 lei. Deci, nici cu cardul, nici cu cahs-ul, cu caietul.“, ne spune sătenul.
Iar acest distins cetăâean nu i-ar mai da băncii să-i țină nici măcar fânul din hambar iar despre bani, nici nu poate fi vorba. Peste 65 de miliarde de lei ar dosi românii în afara sistemului bancar, adică la saltea, cum e vorba din popor. Iată și filosofia care a dus la aceste cifre:
„Cel mai bine, știi cum? Puși într-o pungă de folie și gata și gata și îngropați undeva, unde știi numai tu. Să nu știe nimeni unde îi ai. Banca subterană.“, explică omul care nu mai are încredere în sistemul bancar.
Sătean care preferă să îngroape banii, decât să-i pună în bancă.
În România, patru din zece români au card, o spun datele oficiale, care ne plasează sub Bulgaria.
pensionară care nu știe să plătească cu card-ul.
„Măiculiță, eu nu știu să umblu cu cardul. Eu plătesc cu banul în mână. Că așa știu, toată viața așa am făcut și așa fac și acuma.“, mărturisește o bătrână.
Realitatea din teren este următoarea: Cine vrea să scoată bani, trebuie să dea bani. Pe ce? Pe transport. La comune nu sunt bancomate așa că oamenii se duc în orășelele apropiate ca să-și scoată cahs-ul de pe card.
Totuși, la bancă rare ori auzi că se dă o spargere, însă când vine vorba de locuințele oamenilor de rând, situația este total alta. Două femei au fost arestate pentru că au lăsat o bătrână din capitală fără 45.000 de lei. S-au dat drept agenți de vânzări, au intrat în locuință și i-au luat toți banii, astfel, dacă sunteți certați că păcătosul card și alegeți salteaua să vă fie bancomat, nu lăsați pe nimeni să mai știe asta!
Discussion about this post