Ieri a fost Ziua Culturii Naționale, iar în mod ideal, ar fi trebuit să fie o sărbătoare în care fiecare oraș din România să rezoneze cu spiritul lui Eminescu și al valorilor culturale românești. Timișoara, cu tramvaiul său devenit sanctuar al poeziei, demonstrează cum ar trebui să arate, de fapt, o astfel de sărbătoare.
Versurile lui Eminescu înscrise pe tramvai, rostite cu pasiune de actori, par să fi transformat o zi obișnuită de ianuarie într-un manifest pentru cultură. Ce idee mai frumoasă decât să aduci poezia în mijlocul oamenilor, să o pui pe roți și să o lași să străbată orașul?
Nu e nevoie să recurgem la artificii scumpe, ci la idei simple și de impact.
România nu duce lipsă de valori culturale. Avem poeți, dramaturgi, artiști vizuali, muzicieni. Avem tot ce ne trebuie pentru a umple spațiul public cu frumos, cu mesaje care să inspire și să educe. Problema e că nu știm să punem aceste valori în lumină. Ne complacem în evenimente formale, uneori doar de fațadă, fără să ne gândim că adevărata misiune a culturii este să ajungă la oameni.
Imaginați-vă, de exemplu, o zi în care faleza devine o scenă pentru poezie, cu panouri interactive, recitaluri în aer liber sau proiecții pe zidurile Cazinoului. Sau poate un autobuz „cultural” care să colinde orașul, cu actori care recită poezii ori muzicieni care cântă live. Cultura trebuie să fie vie, să coboare în mijlocul oamenilor, nu să stea ascunsă în săli pustii.
Care este de fapt marele merit al Timișoarei? A reușit să transmită un mesaj clar: cultura nu trebuie să fie elitistă; ea este pentru toți.
Într-o lume din ce în ce mai grăbită și mai ancorată în tehnologie, avem nevoie de cultură mai mult decât oricând. Avem nevoie de poezie, de artă, de teatru, pentru că ele ne aduc aminte cine suntem. Ziua Culturii Naționale nu ar trebui să fie doar despre Eminescu, ci despre toată moștenirea noastră culturală, despre cum o păstrăm și, mai ales, cum o transmitem mai departe.
Constanța și alte orașe ar face bine să ia exemplu de la Timișoara. Pentru că, în final, cultura este cea care ne definește și care ne salvează, dacă știm să-i oferim spațiul pe care îl merită.
