La doi kilometri de orașul Hârșova, într-un loc unde Dunărea mângâie discret malurile Dobrogei, se află o comoară naturală pe deplin ignorată. Băile Termale Sulfuroase – cunoscute de localnici sub numele Puturoasa – adună în fiecare an sute de oameni. Nu e reclamă, nu sunt afișe, nu e nici măcar o plăcuță turistică decentă. Și totuși, oamenii vin. Cu corturi, cu rulote, cu speranța că apa asta – cu un miros greu de confundat – le va alina durerile de oase.
Analizele arată clar: apa de la Hârșova are calități terapeutice remarcabile. Concentrație mare de săruri minerale, beneficii pentru afecțiuni reumatice, digestive și ginecologice. Vin bolnavi din toată țara, trimiși chiar de medici.
Dar ce găsesc aici? Două bazine, un teren lăsat în voia sorții și… cam atât.
Tot ce e funcțional a fost făcut de voluntari. Inclusiv vestiarele, construite de câțiva călugări. Fără containere de gunoi – oamenii au improvizat și curăță singuri. E, practic, o stațiune populară întreținută de… popor.
Terenul aparține Romsilva. Primăria spune că nu poate face nimic.
Așadar, locul se scaldă, de ani buni, într-o băltoacă de neputință administrativă. Iar turiștii care vin an de an, cu mii de speranțe, primesc în schimb doar… apă și cerul deasupra.
Dar, chiar și așa, vin. Pentru că acolo e ceva ce nu se poate închide: vindecare. Natură. Liniște.
Și rămâne întrebarea care plutește, la propriu, peste aceste ape sulfuroase: chiar nu se poate? Chiar nu putem pune la aceeași masă Romsilva, Primăria, Consiliul Județean și toți cei care ar putea transforma acest loc într-o stațiune reală?
Pentru că dacă nu dezvoltăm ce avem… riscăm să pierdem și ce ne-a mai rămas.
