Nu-mi plac comparațiile, dar uneori realitatea te obligă să le faci. Și, din păcate, Constanța pierde aproape de fiecare dată.
Am dat întâmplător peste o postare a primarului Craiovei, în care anunța finalizarea lucrărilor la un nou parc. Un teren insalubru, folosit ani la rând pentru vânzarea de mașini second-hand, a fost cumpărat de primărie cu aproape un milion de euro. Inițial, se vorbea despre o parcare. Au renunțat la idee și, în loc de asfalt și dungi albe, au apărut alei pietonale, bănci, gazon proaspăt și o fântână arteziană. Calcanul scorojit al blocurilor din jur s-a transformat în operă de artă, pictată de artiști locali. Terenul, odinioară un petic de mizerie la intersecția a trei străzi e acum un parc modern care completează vechiul spațiu verde din centrul Craiovei.
La noi, în Constanța, poveștile seamănă doar la început. Parcul din Tăbăcărie? Lucrările avansează cu viteza unui melc obosit. Parcul din sud? Pauză momentană, se așteaptă documentațiile pentru două puțuri de apă. Parcul de la Oleg Danovski? Aproape gata, dar după atâtea prelungiri de termene încât nici nu mai știm care e cel real. Și lista poate continua.
Ce mă frapează e contrastul. La Craiova, administrația cumpără un teren lăsat în paragină și îl transformă în spațiu verde pentru oameni. La Constanța, vindem terenuri. Proiectele începute se împotmolesc în hârtii, licitații, contestații și prelungiri de contracte.
Nu e vorba doar de bani. Craiova a plătit 924.899 de euro pentru teren. Nu e puțin, dar au făcut ceva cu el. Noi avem hectare întregi care zac nefolosite. Nu e cartier al Constanței în care să nu găsești o pârloagă privată. Și nu, nu e vorba nici de lipsă de idei. E vorba de voință, de ritm, de respect pentru oraș și oamenii care trăiesc în el.
Visez la momentul în care să pot face o comparație iar Constanța să fie câștigătoare. Să pot spune că și la Constanța, atunci când se începe ceva, se și termină la timp și cu folos pentru comunitate. Până atunci, ne uitam la alții și ne întrebăm cum de aștia pot și noi nu?
