Mă tot gândesc să n-o pățim ca în povestea cu lupul și ciobănașul. Că, la cât de des strigăm „vine urgia!”, o să vină cu adevărat și n-o să mai creadă nimeni.
S-a încheiat codul roșu care a ținut în alertă sudul țării și litoralul. Ciclonul Barbara, anunțat ca fiind puternic, a trecut, lăsând în urmă străzi acoperite de apă, gospodării inundate și nervi întinși la maximum — dar, în unele locuri, a fost doar o ploaie mai zdravănă de toamnă. Iar după ce valul de apă s-a retras, a venit valul de comentarii.
Spațiul public e plin de oameni care spun că a fost o exagerare, că s-au panicat degeaba, că „presa minte” și că autoritățile „au vrut să ne bage frica în oase”. Alții, dimpotrivă, spun că e bine că s-au luat măsuri, că mai bine stai acasă o zi decât să te trezești cu mașina plutind pe bulevard.
Realitatea e undeva la mijloc. Codul roșu n-a fost o invenție și nici o conspirație meteorologică. A fost emis de Administrația Națională de Meteorologie (ANM) pe baza unor modele și simulări care arătau cantități uriașe de precipitații — și, în unele locuri, așa a fost: peste 100 de litri pe metru pătrat, adică cât pentru întreaga lună octombrie.
Doar că oamenii nu citesc codurile în cantitatea de ploaie. Le citesc emoțional. „Roșu” înseamnă, pentru mulți, furtună apocaliptică, copaci smulși și orașe sub ape. Când, în realitate, codul descrie un nivel de risc, nu o imagine cinematografică. ANM avertizează, dar nu poate controla intensitatea locală. Într-un cartier pot cădea 100 de litri, în altul – doar 20.
Și totuși, există un efect secundar periculos: erodarea încrederii. Când codurile se dovedesc mai blânde decât se aștepta populația, data viitoare oamenii tind să le ignore. Iar atunci, dacă vine cu adevărat „lupul”, vom fi nepregătiți.
În tot acest context, presa a fost din nou țapul ispășitor. „Ați exagerat, ați panicat lumea!” — doar că presa nu inventează alertele, ci le transmite. Dacă ANM dă cod roșu, iar ISU trimite avertizări pe telefon, noi doar explicăm ce înseamnă și ce urmează.
Barbara a plecat, dar a lăsat urme — nu doar în teren, ci și în percepția publică. Unii spun că autoritățile au reacționat prea drastic, alții că a fost bine că au prevenit. Însă poate că, înainte să dăm vina pe „cei care strigă lupul”, ar trebui să ne amintim că scopul lor nu e să ne sperie, ci să ne salveze.
Mai bine un cod roșu care ne ține acasă o zi, decât o furtună care ne ia prin surprindere o viață.
