La începutul secolului al XX-lea, în primele decenii, cei care doreau să-și găsească un loc de relaxare și petrecere a timpului liber, o puteau face și în Constanța. Atracția și agrementul erau reprezentate prin climatul și efectele terapeutice ale mării, prin poziția sa geografică și prin viața distractivă pe care o puteai găsi. Timpul liber era valorificat în diverse moduri. Constanța era la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, un oraș în plină dezvoltare.
În afară de tranzacțiile comerciale, efectuate prin „ geambași” cu negustorii care contractau caii de rasă dobrogeană, orașul era vizitat în timpul sezonului de vară, la „ Băile de Mare”, așa se spunea în epocă de mulți sezoniști (vilegiaturiști), care solicitau diverse forme de distracție, plimbări cu cai sau vizionări de concursuri hipice. Primăria orașului Constanța a completat distracția vizitatorilor prin organizarea curselor de cai, la marginea comunei Anadalchioi.
În 1902, în baza dezvoltării hipismului pentru a crește în bune condiții caii de rasă dobrogeană, s-au construit primele grajduri cu întreținători și îngrijitori, numiți grăjdari. Această realitate a creat necesitatea organizării unei societăți de profil, numită Societatea Hipică. Aceasta era susținută material de Primăria Comunei Constanța și Ministerul Agriculturii și Domeniilor. Hipismul era determinat de scopul și expunerea la expoziții, a creșterii cailor, de creșterea vitelor, adică organizarea concursurilor aveau interesul urmării spiritului comercial, prin plasarea oilor și în alte zone ale țării, dar și în străinătate, vânzarea lânii să contribuie la cumpărarea cailor de rasă dobrogeană.
Concursurile se organizau de două ori pe an: primăvara și toamna, de obicei în timpul sărbătorilor țărănești. La început, concursurile se desfășurau pe hipodromul fostei Comune Anadalchioi, pentru comunele din apropierea orașului Constanța. Hipismul dobrogean a fost una din cele mai populare activități sportive din Dobrogea și necesita mari cheltuieli materiale de întreținere, fapt care a determinat și organizări de trageri de loterie.
În anul 1931, prin existența Regimentului 9 Cavalerie, se amenajează un loc special unde se dresează sau se antrenează caii, unde se învăța călăria, probele hipice continuându-se și pe terenul de fotbal, astăzi pe acest teren se află Spitalul Județean. Interesant este faptul că, între probele hipice, se desfășurau probe de atletism. Uneori, tot între probele hipice, aveau loc și meciuri de fotbal, între echipele Săgeata, echipa salariaților întreprinderii de transport cu autobuzele locale și echipa Liceului care poartă azi numele de „Mihai Eminescu”.
În 1935 apar concursurile hipice cu căruțe trase de cai. Distanțele probelor hipice se făceau concomitent. Începând din 1941, când România intră în război împotriva Uniunii Sovietice, hipismul devine o ramură de sport publică. Practicarea sportului în orașul Constanța cuprindea și alte ramuri sportive, precum, gimnastica, fotbalul, tenisul de câmp, boxul.
Tenisul de câmp apare la Constanța la 1 iulie 1901, din necesitatea de a oferi vizitatorilor posibilitatea de a-și petrece timpul liber într-un mod cât mai plăcut. Practic, o chestiune de divertisment. Primarul orașului, V. Dumitrescu, este determinat să închirieze un spațiu de teren viran unde astăzi se află Universitatea „ Ovidius” din Constanța pentru acest sport care era practicat doar de ofițeri.
În orașul Constanța, primele semne de manifestare a natației, sunt și apar în documentele vremii în anul 1918. La început natația se practica în cadrul Sărbătorilor Marinărești, denumite Ziua Marinei, pe 15 august. Concursurile se desfășurau la Cazinou și Far, în prezența oficialităților militare și civile locale, amiralitatea și comandamentul Marinei. Forul organizatoric era Divizia de Mare. În dimineața zilei de 15 august, concursurile erau rezervate pentru militari, iar după-amiază pentru civili.
În perioada anilor 1922-1923, boxul în orașul Constanța se practica mai mult de către muncitorii din port, marinari, adică oameni a căror muncă presupunea multă forță, putere, așa cum erau hamalii de port, căruțașii, docherii, etc. Din această categorie de oameni, apare numele boxerului Vasile Baciu, care, în anul 1923, la data de 22 decembrie, se deplasează la București, pentru a participa la o Gală de Box, care se desfășura în sala Societății Sportului Românesc din strada Clemenceanu nr. 6. La această gală, aproximativ 300 de spectatori au venit să vadă luptele dintre boxeri. Constănțeanul Vasile Baciu l-a întâlnit pe Titi Dîrlău, la categoria 66 kg, pe distanța a 4 reprize a câte 3 minute; pauza între reprize-1 minut. Iar victoria i-a revenit lui Vasile Baciu. Boxul începe să fie o preocupare de interes material. La 1 mai 1923, se înființează o secție de box cu numele de Boxing Club.
Întreaga activitate sportivă constănțeană era prinsă în presa locală prin ziarul „Sportul Dobrogean”, organ ilustrat al mișcării sportive din Dobrogea, Redacția și Administrația-Constanța- str. General Manu nr. 4. Formarea activității sportive pe meleagul constănțean a avut, ca pretutindeni, un caracter de recreere, practicat de plăcere. Practicarea exercițiilor fizice, a jocurilor, ca formă distractivă, se făcea în timpul liber.
AUTOR: Prof. dr. Răzvan-Raul Ivan/ EDITOR: Natalia Vrânceanu
Sursa: S.J.A.N. Constanta, fond familial Mastero
353516 Comments29 SharesLikeCommentShare
Discussion about this post