„Le înțeleg suferința și singurătatea!”, este răspunsul dat de Adriana, la întrebarea: „De ce salvați animale, când tocmai dumneavoastră aveți nevoie de o salvare?” Am ajuns să cunosc această constănțeancă modestă și cu inimă mare, prin mesaje scrise, pe Facebook. Foarte rar am reușit să vorbim la telefon, pentru că mereu o găseam internată într-un spital bucureștean, unde nu avea voie să tulbure liniștea de pe salon. Îmi scria înainte și după vizitele medicilor, îmi povestea despre ce pisicuțe și căței mai trebuie să promoveze și salveze. Despre ea tasta doar câteva cuvinte, prin care își descria starea critică și o făcea numai ca să se scuze, pentru că nu poate sta mai mult, pe chat.
Boala trupului i-a vindecat sufletul
Câteva dintre animăluțele salvate de Adriana. Sursa: Facebook Ana Mimi Adriana.
După o corespondență de câteva zile, pe Facebook-ul care făcea legătura între patul ei de spital și biroul meu de la redacție, mă decid s-o sun. Eram foarte ocupat, obosit, plin de cazuri în desfășurare, abia terminate și departe de finalizare.
O întâmpin cu un ton rece, calculat, care exprimă, fără să zic: „Hei, știu că ai probleme, dar timpul meu este foarte limitat.” Răceala mea se topește însă, în câteva secunde. Femeie aceasta, care abia ieșise dintr-o consultație, începe să-mi vorbească cu un glas blând despre animalele pe care le are în acel moment în cabinete veterinare. După fiecare frază rostită, se oprește o clipă și inspiră aer adânc, de parcă este conecată la un aparat. Fragilitatea și bunătatea ei m-a înmuiat și brusc nu am mai fost așa de obosit și ocupat, ca s-o ascult:
„Sunt un om simplu, nu un erou, dar pentru că și eu am probleme de sănătate, înțeleg cel mai bine durerea animalelor. Este datoria mea să mă implic. Nu pot să trec nepăsătoare, pe lângă un suflet aflat în dureri, pentru că înțeleg ce înseamnă să fi bolnav și să nu te ajute nimeni. Abia mai găsesc câțiva bănuți ca să continui salvările”, sunt cuvintele pe cât de sincere, pe atât de grele, rostite de Adriana Chirică.
Are 43 de ani, s-a născut și a crescut în Constanța, dar la cât de mult face naveta spre spitalele din Capitală, mai are puțin și devine bucureșteancă.
„Sufăr de o boală gravă, am două accidente vasculare, leziuni la nivel cerebral. De un an sunt în starea asta critică. Nu-mi place să vorbesc desre asta și din nou, dacă faceți acest articol, să nu mă scoateți erou. Nu sunt asta. Sunt un om simplu, care trece prin momente grele, dar care iubește animalele. Și să știți că pentru ele, pentru pisicuțe, cățeluși am început să mă implic mai mult, de un an, când starea mea de sănătate s-a agravat. Am început să le înțeleg mai mult, prin durerea mea și nu regret asta.”, ne spune Adriana cu modestie și demnitate.
Animale salvate înainte de internarea în spital. Sursa: Facebook Ana Mimi Adriana.
Trăiește prin viețile salvate
Unele dintre cele mai emoționante povești de salvare sunt Mustăcica și Pufosul. Prima este o pisică plină de răni, găsită în timp ce se târa pe o stradă din Constanța, iar al doilea este un cățel bolnav care nu se putea ridica de la pământ. Pe ambii i-a salvat alături de alți oameni de bine. Din puținul ei, a strâns pentru aceste animăluțe sumele de bani necesare intervențiilor medicale și s-a luptat pentru viețile lor, când mulți urlau să le eutanasieze.
Mustăcica și Pufosul. Sursa: Facebook Ana Mimi Adriana.
„I-am internat pe amândoi la cabinete veterinare din București și apoi m-am internat și eu la spital. Tot așa bolnavă am găsit și un adoptator pentru un alt pisoiaș. Acesta a fost adoptat de o vedetă de la noi.”, spune Adriana.
După ce salvează un animal, constănțeanca începe să-i caute și prima sa familie și casă.
„Mă implic pentru fiecare caz, pun suflet, țin legătura cu adoptatorii, vorbesc cu ei, ce face pisicuța, cățelușul. Mă ajută Dumnezeu, pentru că la ce probleme de sănătatre am, e mare lucru să țin legătura cu toți adoptatorii.”, ne explică femeia.
Pisicuțe salvate. Sursa: Facebook Ana Mimi Adriana.
Să fie ultimul, așa!
Prima experiență în lumea iubitorilor de animale a fost o dramă pentru ea. Mi-a povestit cazul tocmai pentru că vrea să dea dovadă de transparență totală.
„Primul caz a fost un pisoiaș foarte, foarte mic. Am văzut postare pe Facebook, cineva cerea ajutor, pentru că nu-l lua nimeni. Era aruncat într-o cutie. L-am plimbat prin două clinici, am cheltuit 2000 de lei, dar a murit. Și acum plâng după el”, mărturisește Adriana.
Salvatoarea și-a promis că aceasta va fi prima și ultima oară când i se întâmplă o astfel de dramă. Și, întradevăr, toate animalele de atunci încoace îi trăiesc, spune femeia.
O putem ajuta!
Dacă ați citit articolul până aici, aflați că o puteți ajuta pe Adriana, dacă o contactați pe pagina ei de Facebook, Ana Mimi Adriana. În acest moment, salvatoarea chiar are nevoie de sprijin financiar.
„Ana vine de la o cățelușă salvată și Mimi de la o pisică, iar Adriana, de la mine.”, îmi explică zâmbind.
Discussion about this post