Printre edificiile publice importante din municipiul Tulcea se află și Biserica cu hramul „Sfântul Nicolae”. Lăcașul de cult se află situat în centrul orașului și oferă vizitatorului imaginea unei bijuterii arhitecturale.
Proiectată și construită în stilul arhitectural asemănător cu cel al bisericilor din restul țării, construite în cea de a doua jumătate a secolului al XIX-lea, la 1865, o face să fie mai deosebită în raport cu celelalte biserici înălțate pe teritoriul Dobrogei. Creștinii au zidit atunci aceste lăcașuri de cult într-o perioadă grea, din cauza stăpânirii turcești. Autorul articolului ne spune că biserica este solidă, iar prin bunăvoința și firmanul Sultanului, s-a permis pentru prima oară ca în Tulcea să fie construită o biserică cu turnuri înalte, cunoscută fiind poziția turcilor față de înălțimea bisericilor creștine.
Demersurile și solicitările întreprinse de către români adresate Guvernatorului Dobrogei, Rezim-Pașa, l-au determinat pe acesta să intervină la Înalta Poartă cu solicitarea unui răspuns favorabil, în vederea construirii unui locaș de cult. Se impune și menționarea consulului francez Emil Langlé, care a sprijinit această inițiativă, precum și a episcopului Dionisie.
Pe fațada bisericii se poate vedea chipul Sfântul Ierarh Nicolae, patronul bisericii. Biserica se distinge atât prin arhitectura sa deosebită la exterior, cât și prin sfinții pictați în stil bizantin care o împodobesc, prin armonia de culori ale mozaicului de pe pardoseală, precum și mobilierul din lemn de stejar frumos sculptat.
În 1905, după sfințirea bisericii, pictorul Marinescu a completat într-un mod armonios celelalte picturi existente pe pereții bisericii cu pictura catapetesmei. Pe peretele de la intrarea în biserică se pot vedea pictați Regele Carol I, Regina Elisabeta și Episcopul Pimen.
După 1878, biserica va intra sub jurisdicția Episcopului de la Dunărea de Jos, Melchisedec, care va fi instalat în biserica din Tulcea.
Războiul din 1916 a lăsat urme adânci și asupra orașului Tulcea, iar biserica „ Sfântul Nicolae” nu a fost ocolită nici ea, însă prin grija autorităților locale și a comunității a fost refăcută. Biserica a avut în permanență grijă de sufletele pe care le păstorește cu dragoste, iar trecutul nostru istoric să ne fie pildă pentru viitor.
AUTOR: Prof.dr. Răzvan-Raul Ivan/ EDITOR: Natalia Vrânceanu
SURSA: Revista Societății Culturale Dobrogene „Analele Dobrogei” din 1926
Discussion about this post