După încheierea Marelui Război, la dezvoltarea și modernizarea orașului Constanța, au contribuit, în special, o serie de dezbateri ce au avut loc în ședințele consiliului orașului Constanța. Alături de probleme prioritare și căutarea unor soluții eficiente pentru rezolvarea unor chestiuni, precum refacerea imobilelor distruse, a pavajului, a alimentării cu apă, a consumului și asigurarea unui trai minim al constănțenilor, edilii s-au orientat și către crearea unor instituții de cultură care să aibă un rol serios în promovarea educației în rândul constănțenilor, precum și construirea unei școli cu specific comercial care fie o punte de legătură cu portul Constanța.
Iată cum erau relatate aceste discuții în documentele de arhivă din 1921:
„Domnul Președinte al Comisiei Interimare prezintă membrilor ordinul Ministerului de Interne nr. 17801 din 19 aprilie 1921 prin care se dispune ca din nou să se pună în discuția noii Comisii Interimare decizia Consiliului Comunal din 18 februarie 1921 referitoare la cedarea terenului grădinii publice din acest oraș pentru clădirea unui liceu, teatru național și a unui palat administrativ. De asemenea Domnul Președinte citește membrilor adresa nr 523/1921 a Liceului local însoțit de o schiță de plan alcătuită de domnul arhitect al Ministerului Instrucțiunii Publice și prin care adresă se explică că întrucât comitetul cetățenesc și-a luat ca program de acțiune, ca pe lângă liceu să se înființeze și o școală comercială gradul II, precum și a se destina întreaga grădină publică instituțiilor culturale, ca muzeu, teatru național, biblioteca orașului și având în vedere că în orașul Constanța aceste instituții lipsesc, Domnul Președinte exprimă dorința și solicită de la membrii Comisiei că întrucât Constanța este de fapt singurul port maritim al României Mari cu tendința de a avea o populație tot mai numeroasă și cum acest oraș este un adevărat centru comercial cu importante tranzacții comerciale în vederea viitorului acestui centru comercial este de absolută nevoie înființarea unei Școli Comerciale gradul II.
În ceea ce privește dezideratul comitetului cetățenesc, comitet compus din cele mai de seamă și importante persoane din Constanța de a se ceda restul de teren din grădina publică instituțiilor culturale mai sus amintite, Domnul Președinte propune membrilor ca și această cerere să se admită deoarece Constanța cu trecutul ei istoric foarte interesant cu așezarea ei la mare în mijlocul atâtor elemente eterogene se simte de absolut trebuință o casă națională, un muzeu și mai ales de un teatru românesc unde limba, obiceiurile strămoșești și puterea de viață a românismului să se dezvolte în așa fel ca teatru veșnic să fie un focar de cultură națională, aceasta și în vedere educației generațiilor viitoare. Despre liceu, chestiunea terenului este de mult soluționată, acest așezământ cultural suferă din cauză că este instalat într-un local mic 9 fostă școală primară).
Domnul Președinte cere ca terenul liceului să fie și mai mare decât se hotărâse prin decizia din 18 februarie 1921. De altfel grădina publică mai mică tot rămâne în ființă după cum se vede din schița de plan. Comisia având în vedere expunerea Domnului Președinte al Comisiei Interimare pe care o găsește justificată și documentată și având în vedere că orașul Constanța în adevăr prin importanța și așezarea sa ca port maritim are absolut nevoie și de o școală comercială superioară pentru cultura profesională și educarea în spirit național al viitorilor comercianți, aprobă. Că în ceea ce privește înființarea unui liceu, unui teatru, unui muzeu, casă națională, etc., aceste instituții culturale sunt absolut indispensabile în orașul Constanța, oraș care formează centru de răspândire a științei, culturii și educației naționale în toată Dobrogea. În vederea că orașul Constanța nu are nevoie de o grădină publică, deoarece locul de agrement este marea care în principal atrage vizitatorii cât și pe localnici.
Având în vedere că situația grădinii publice este nepotrivită cu centrul orașului văzând și greutățile inerente a îngrijirii ei, Comisia în unanimitatea membrilor prezenți, decide: ca întreaga grădină publică să fie destinată pentru clădirea următoarelor instituții culturale: liceu; liceu internat și externat; școală comercială; teatru; muzeu; bibliotecă publică; casă națională, conform schiței de plan și cu următoarea mențiune. Teatru să fie aranjat în colțul străzii Carol cu strada Ștefan cel Mare, iar muzeul pe strada Take Ionescu colț cu Carol. Pentru terenul din grădina publică destinat liceului, să se dea în schimb Comunei terenul actual pe care este construit liceul spre a se face o școală primară. Asupra costului clădirii actualului liceu va interveni o tranzacție între Primărie și Ministerul Instrucțiunii Publice. Pentru terenul din grădina publică destinat Casei Naționale și Muzeului se va ceda terenul ce actualmente Liga Culturală îl are atât pe Bulevardul Ferdinand cât și cel care formează lotul 3 careul 211. Cu nici un preț parcul însemnat în schița de plan întocmit de arhitectul Stănescu nu se va înstrăina pentru clădiri particulare.”
Preocupările administrației locale pentru cultură și seriozitatea acestor discuții sunt exemple clare că, în viziunea celor care au condus destinele acestui oraș în urmă cu 100 de ani, reprezentau eforturi pentru așezarea orașului Constanța alături de alte orașe din România ca un pol al culturii locale în interiorul culturii naționale!
AUTOR: Prof.dr. Răzvan-Raul Ivan/ EDITOR: Natalia Vrânceanu
Discussion about this post