Nu degeaba este luna februarie numită și „luna iubirii”. Iată că după clasicul „Valentine’s Day” a venit și rândul românilor să-și exprime iubirea. Astăzi, pe 24 februarie, sărbătorim Dragobetele!
Potrivit folclorului românesc, Dragobete a fost zeul tinereții, al veseliei și al iubirii. Acesta a fost inițial preluat de la vechii daci, fiind numit și „Cap de primăvară”, „Năvalnicul” sau „Logodnicul Păsărilor”.
Pe lângă faptul că era fiul Babei Dochia (și ale sale cojoace), Dragobete, sau Dragomir, era un flăcău extrem de chipeș și iubitor, care reușea să seducă orice. femeie îi ieșea în cale. De atunci și până acum, acesta a rămas simbolul suprem al dragostei adevărate.
Data de 24 februarie nu a fost întâmplător aleasă, deoarece marchează și începutul anului agricol. Este momentul când natura renaște, păsările se întorc acasă și se spune că „ursul iese din bârlog”.
Așa cum era de așteptat, există foarte multe tradiții și obiceiuri în această zi. Pe lângă „Dragobete sărută fetele!” ce răsuna prin satele românești cândva, iată ce alte practici sunt în diferite părți ale țării:
- În Mehedinți, exista obiceiul numit “zburătorit”, potrivit căruia, la prânz, fetele se întorceau în fugă spre sat. Fiecare flăcău urmărea fata care îi era dragă. Dacă băiatul era iute de picior şi o ajungea, iar fata îl plăcea, goana se sfârșea cu un sărut în văzul tuturor, acesta simbolizând „logodna” timp de un an de zile.
- În Ardealul de sud-vest (de pildă, în zona Orăștiei), tinerele merg să culeagă planta omonimă, cu ale cărei frunze își spală părul. Uneori, flăcăii petreceau din plin de Dragobete și prin satele vecine, pentru a le merge bine peste vară.
Totodată, femeile obișnuiau să atingă un bărbat din alt sat, pentru a fi drăgăstoase tot restul anului, în timp ce bărbații erau atenți să nu le supere pe femei, pentru că altfel nu le-ar fi mers bine.
Discussion about this post