Dublu standard pe patru roți: De ce clienții români sunt tratați diferit?

Un constănțean trăiește pe pielea lui experiența frustrantă a dublului standard practicat de multinaționale atunci când vine vorba de servicii și respectarea drepturilor clienților. Povestea este simplă: o mașină nou-nouță, achiziționată cu mari speranțe și un preț deloc modest, a ajuns în service din cauza unei probleme tehnice cunoscute la nivel global – un defect al modulului ICCU, pentru care producătorul a emis rechemări în service în toată lumea.

Problema? În România, clientul este lăsat de izbeliște, fără mașină de schimb, fără sprijin concret și, mai presus de toate, fără explicații.

În alte țări se poate. La noi, „merge și așa”

În Germania, America sau alte țări europene, când această problemă de fabricație apare, clienții nu doar că sunt chemați în service pentru remediere, dar li se oferă și o mașină la schimb, astfel încât să nu rămână pe jos, la propriu, până când vehiculul lor este reparat. În România, însă, producătorii și dealerii preferă să ignore aceste bune practici, tratându-și clienții ca pe cetățeni de mâna a doua.

„Am dat aceiași bani ca un german sau un american. De ce eu trebuie să stau pe margine, fără mașină, în timp ce ei primesc mașină de schimb? Este același produs, aceeași problemă de fabricație și, teoretic, aceleași drepturi. Doar că nu în România… Aici totul e ‘la mila’ dealerilor locali”, spune constănțeanul revoltat.

Respect doar pe hârtie

Acest caz nu este singular și scoate în evidență modul în care unele companii internaționale aplică standarde duble în funcție de țara în care își desfășoară activitatea. În timp ce în piețele mari clienții sunt tratați cu respect, în România, garanția și serviciile post-vânzare devin mai degrabă opționale.

De ce acest dublu standard? Răspunsurile pot varia, dar toate conduc către o concluzie amară: marii producători consideră că în România clienții nu au aceeași putere de negociere sau nu sunt suficient de vocali încât să ceară ceea ce li se cuvine.

Cine apără clienții?

În acest context, se pune întrebarea: Este normal ca, în 2025, românii să fie tratați ca cetățeni de mâna a doua, deși plătesc aceleași prețuri ca în Occident?

Cazul constănțeanului nu este doar despre o mașină defectă și o garanție respectată parțial, ci despre o problemă sistemică, despre modul în care companiile își reglează standardele de la o țară la alta, tratând consumatorii din România ca pe niște clienți de mâna a doua.