În istoria aviației române s-au remarcat femei care au reușit să deschidă noi orizonturi pentru aviația militară. Astfel, de-a lungul timpului, s-au făcut remarcate prin inteligența și tenacitatea lor „ femeile-pilot”, despre care cunoaștem puține date. Din acest motiv se conturează o mică dilemă: femeia-pilot, în secolul XXI, mai poate reprezenta o excepție, sau este deja un fenomen?
Răspunsul se poate rezuma și afirma în același timp că femeia-pilot a devenit în timp o concretizare la momentul actual, fiind un fapt împlinit și cât se poate de normal. Nu se poate să nu remarcăm că în raport cu numărul piloților-bărbați, numărul femeilor-pilot este mai redus. Istoria consemnează prezența femeilor-pilot care au demonstrat curaj, inteligență, abnegație și dragoste pentru zbor ceea ce s-a încununat cu gloria eroismului.
La începutul secolului XX, statisticile confirmau la nivel mondial existența în 1914, a aproximativ 10 femei-aviator. Printre aceste brave femei iubitoare ale cerului s-a aflat și românca Elena Caragiani-Stoenescu, care a fost atrasă de mirajul aviației și în anul 1912 urma cursurile Școlii de pilotaj a Ligii Aeriene-Băneasa, aflată sub conducerea lui George V. Bibescu. Însă, mentalitatea vremii nu putea accepta că și o femeie ar fi putut să dețină un brevet de pilot, motiv pentru care i se refuză acordarea brevetului. În această situație, Elena Caragiani pleacă din țară îndreptându-se către Franța unde se înscrie la Școala civilă de aviație, condusă de Roger Sommer având sediul la Mourmelon le Grand în Champ de Chalon. La 22 ianuarie 1914 reușea să obțină brevetul de pilot aviator înregistrat sub nr. 1.591.
Cu toate că a solicitat să participe ca pilot în corpul aviatorilor, ca urmare a declanșării Primului Război Mondial, cererea îi este refuzată de către autoritățile române, ceea ce o determină să ia din nou decizia de a pleca în Franța, unde s-a angajat reporter la un cotidian cu acoperire națională. O etapă importantă din viața acesteia a reprezentat-o momentul când a fost angajată pe postul de corespondent de război, experiență care i-a oferit posibilitatea să-și valorifice cunoștințele aviatice prin numeroasele ei zboruri. Elena Caragiani-Stoenescu facea „ reportaje din avion”, care erau, de fapt, o premieră pentru presa mondială.
Considerată prima femeie-pilot româncă din istoria aviației române, Elena Caragiani-Stoenescu se stinge din viață la vârsta de 42 de ani, în anul 1929.
Se cuvine să aducem un pios omagiu și respect pentru Elena-Caragiani-Stoenescu, care a deschis drumul următoarelor generații de femei care vor urma cursurile de pilotaj și care vor marca într-un mod special istoria aviației române!
Autor: prof. dr. Răzvan-Raul Ivan/ Editor: Natalia Vrânceanu
Sursa: colonel Călin Tudorel
Discussion about this post