Ne aflăm în secolul XXI, unul în care mijloacele de informare în masă sunt diverse și mult mai rapide. Accesul la informație este la îndemâna noastră cu multă ușurință. În schimb, acum mai bine de 100 de ani, cetățenii se informau din organele de presă: ziarele și reviste. Presa era singurul singurul mijloc prin care oamenii aflau despre viața orașului. Astăzi vom vorbi despre PRESA DOBROGEANĂ.
În Dobrogea, presa a reprezentat un factor esențial în procesul de modernizare și dezvoltare a provinciei, a societății românești în ansamblul său prin conturarea unui cadrul social și politic. În teritoriul cuprins între Dunăre și Mare Neagră, începeau să-și facă apariția, începând chiar cu anul 1875, la Sulina în „Tipografia Gh. Avgherinos”, ziarul ziarul „Stavropodis”, redactat în limba greacă.
Dintre publicațiile cele mai vechi din Dobrogea merită să aducem în atenția opiniei publice, și apărute ulterior după 1878, „Dunavis„, în 1885, redactat tot în limba greacă, precum și ziarul în limba română „Gazeta Sulinei„, în 1906. Însă,cei care s-au preocupat de cercetarea apariției presei în Dobrogea, consideră că cea dintâi publicație dobrogeană a fost „Steaua Dobrogei”, ieșită de sub lumina tiparului la Tulcea în 1879, sub atenta coordonare a proprietarului Tipografiei „Aurora Dobrogei”, Basile Brănișteanu. În paginile ziarului se regăsesc articole care fac referire la comunitatea macedo-româno. De asemenea, redactorii ziarului acordau spații alocate publicării unor acte administrative, dar și informații de interes local. Acțiunile sociale ale publicației se regăsesc și donația în bani făcută pentru sprijinul școlilor aflate în Macedonia.
În ceea ce privește orașul Constanța, apariția primelor publicații s-a făcut începând cu anul 1880, prin ziarul „Farul Constanței„. Cititorul puteau găi informații necesare despre circularele ministeriale, decizii ale prefecturii și primăriilor, dar și informații utile de interes general și local. Vreme de 8 ani, adică până în 1888, ziarul „Farul Constanței” se putea găsi pe piața orașului, apoi cu mici întreruperi până în 1913. În această perioadă, a avut o apariție de 2.200 de numere, însumând 11.000 de pagini.
Comunitățile etnice din Dobrogea încep să-și redacteze propriile ziare. Astfel, la Constanța între 1912-1914, comunitatea albaneză redactează „Atdem„, cu scopul apărării drepturilor acestei comunități. Implicarea albanezilor se poate observa în 1905, când medicul Ibrahim Themo va înființa o școală albaneză, în vederea instruirii albanezilor sosiți de scurtă vreme în România.
Comunitatea turcă, majoritară în Dobrogea va redacta mai multe publicații, în limba turcă, precum și bilingv. Trebuie să menționăm, aici, publicațiile, „Hareket„, „Sadakat„, „Sada-i Millet„, dar și altele.
O publicație importantă apărută în 1888, de altfel fiind și primul bisăptămânal, cu apariție în ziua de luni și joi a fost „Gazeta Dobrogei„, fiind condus de Pericle Constantinescu. Preocupările principale ale ziarului făceau referire la domeniile economic și culturale. A avut doar 371 de numere, cu pauze, aceasta datate atitudinii critice, dure, severe aduse administrației publice locale.
Alte publicații apărute în peisajul dobrogean și relevante pentru istoria noastră dobrogeană sunt: „Deșteptarea Dobrogei„, „Santinela Dobrogei”, care aborda teme politice, economice și social-culturale, „Alarma Dobrogei”, „Vocea Dobrogei”, „Istrul”, etc.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, în 1898 apare și prima revistă culturală dobrogeană, revista „Ovidiu”, la Constanța, fiind cea dintâi revistă literară din Dobrogea și cu o apariție, timp de 6 ani. Apărea de două ori pe lună. În timp, va apărea doar o dată pe lună. Se prezenta ca o carte ce însuma 16 pagini. Pentru vremurile de atunci era o mare realizare și un efort imens. Importanța și implicarea acestei reviste sunt dovedite prin acțiunile de conectare a Dobrogei la culturala națională. Demersurile culturale inițiate sunt concretizate prin fondarea unei biblioteci universale gratuite, organizarea de conferințe pe teme culturale, înființarea de școli, grădinițe, etc. Personalitățile care au coordonat revista sunt multe, însă îl remarcăm pe Petru Vulcan, cel care va da și numele unei străzi din orașul Constanța, precum și faptul că locuința sa în care a trăit poate fi văzută de constănțeni și nu numai.
Până la declanșarea Primului Război Mondial, mai putem aduce în atenție și alte ziare de certă valoare cum sunt: „Constanța” condus de Petre Grigorescu, „Dobrogea Nouă”, îndrumat de Petre Ștefănescu, „Tribuna Dobrogei„.
După 1909, în Dobrogea încep să-și facă apariție și presa de partid ale filialelor marilor partide politice, precum „Drapelul”, condus de avocatul I.N. Roman, cel care a fost, de altfel și primul redactor al „Adevărului”, fiind considerat cel mai distins pentru perioada 1909-1912. De asemenea, ziarul „Liberalul Constanței” și „Voința Dobrogei”, care au aparținut Partidului Național Liberal, „Tribuna Dobrogei”, al Partidului Conservator, „Conservatorul Constanței”, „Conservatorul Dobrogei”, „Viitorul Dobrogei”, „Democratul”, „Deșteptarea Dobrogei”, acesta fiind tipărit doar într-un singur număr cu ocazia alegerilor parlamentare din 1912, inițiativa aparținând filialei constănțene a Partidului Social Democrat. Redactarea acestor organe de presă însemna o modalitate de a se face cunoscuți în rândul populației, de a-și promova platforma program și scopurile electorale.
La Tulcea își face apariția „Dobrogea Nouă” (1907-1908), cu scopul abordării chestiunilor politice, economice și administrative. O altă publicație tulceană importantă este „Ecoul Dobrogei”, cu apariții sporadice între 1910-1913.
Din 1913 și până în 1916, o publicație importantă pentru constănțeni a fost „România Mare”. Activitățile de sezon erau reflectate în cele 3 ziare de sezon și unul satiric, „Răcnetul Constanței”. Până în 1916, în Dobrogea au apărut aproximativ 90 de titluri, majoritatea în limba română, excepție făcând două publicații în limba albaneză, 4 în limba turcă, una în limba bulgară și, respectiv, 3 în limba germană.
AUTOR: Prof.dr. Răzvan-Raul Ivan/ EDITOR: Natalia Vrânceanu
Discussion about this post