Este firesc ca în Constanța să fi existat medici, întrucât nu se poate considera că orașul a fost scutit de boli și epidemie, dar inscripțiile descoperite în timpul diferitelor săpături sunt puține la număr și nu se ocupă de medici sau chestiuni medicale.
Nu se găsește nimic, nici în perioada veche, nici în perioada bizantină până la ocupația turcească, la începutul secolului al XIX-lea, când se vorbește de orașul Küstendge, unde au cantonat trupele generalului rus Rudjevici în Campania Rusiei împotriva Turciei de la 1828-1829. Aceste trupe au suferit de ciumă, care fusese declarată în rândul armatei ruse și bolnavii fuseseră căutați în casele locuitorilor.
La 1853-1854, în timpul războiului din Crimeea, mareșalul Canrobert, vorbind de Constanța, zicea că limanul ei, nefiind adânc, nu era propriu pentru popasurile trupelor care plecau spre Rusia. Totuși, trupele staționau o vreme pentru a-și îngropa morții din cauza holerei, pe actualul bulevard Elisabeta și în dreptul actualului B.N.R.
După o întrerupere de 30 de ani, în existența sa, orașul ia din nou amploare, sub imboldul campaniei engleze, care se instalase aici în 1858 pentru construcția liniei ferate Constanța- Bogaz-Kioi ( Cernavodă). Împreună cu englezii veneau în mare parte și grecii din orașele Anhiolos, Mesemvria și Vasiliscos de la golful Burgaz al Rumeliei orientale. Comisia sanitară internațională a Turciei, care avea misiunea controlului pelerinajului de la Mecca, pentru evitarea epidemiilor, trimitea la Constanța un medic, pe Papassaul, primul medic care a călcat pe pământ dobrogean. Acesta s-a ocupat de problemele care priveau carantina prin supravegherea și îngrijirea lucrărilor companiei engleze.
Direcția companiei engleze a angajat un infirmier care slujise pe bordul Staționarului Cokatrice și care vizitase destul de des micul golf al orașului. Acesta nu avea studii universitare, însă în timp a devenit „ doctorul Bolton”, generalizându-și cunoștințele exercitând mai mult de 50 de ani medicina în Constanța. Populația orașului fiind în creștere, a avut mare nevoie de medici. De aceea, la 1862, aducea pe bătrânul doctor Kefala din Cefalonia. După 3 ani venea și fiul său, Trasivulos Kefala, care își terminase studiile medicale.
În 1865, venea la Constanța doctorul Lorenzonni, care împreună cu două ajutoare, au deschis un spital în localul Companiei Engleze, care i-a fost pus la dispoziție și care se afla pe malul sudic al orașului, aproape de liceul „Mircea cel Bătrân”. Era un mare filantrop și oferea consultații gratuite oamenilor săraci.
În 1869 venea la Bazargic, pentru scurt timp, doctorul Vallindas. La 1871 venea primul farmacist Dimitrie Kefala, fiul doctorului Kefala. În 1878, când trupele românești ocupau Dobrogea și orașul Constanța, personalul medico-farmaceutic era alcătuit din Vallindas și Cicilianopolis, doctor în medicină. Aceștia se vor despărți mai târziu și își vor deschide fiecare câte o farmacie. Kefala a deschis farmacia „ Minerva”, iar Cicianopolis o farmacie de piață în actuala Piață Ovidiu. Bolton avea și el o farmacie. Pentru completare mai este de adăugat și căpitanul Gheorghe Ciuanos, proprietar de mahoane în port și specialist în tratarea luxațiilor și fracturilor. Nu trebuie uitat nici dentistul Stavru Atanasiu. Arta moștenirii era preferată de patru moașe: soția medicului Papassaul, Michelatu, Cucoana Artemisa și Catinca Hurmuzi.
Primul medic de județ a fost doctorul craiovean Drăgescu, iar doctorul Corvin, medic-căpitan, devenind ulterior medic de oraș și al portului. La spitalul care se va înființa vor fi numiți doctorul Georgescu și doctorul Zissu, unitatea medicală funcționând într-o casă situată pe strada Mircea cel Bătrân. Serviciul medical al orașului nu a avut medic titular până la numirea doctorului Anastasescu, primul medic al orașului și al Spitalului Civil, numit la 1892.
În 1897 este numit doctorul Sadoveanu, iar doctorul Anastasescu rămâne doar medicul orașului, până în 1902, când l-a succedat doctorul Pilescu, urmat de doctorul Mărgărit în 1919. Spitalul fiind mixt, era servit doar de doctorul Safaridi, când în 1901 a fost numit doctorul Bârzănescu, secundar prin concurs.
În 1909, Spitalul se muta unde se află și azi, iar după război, în 1920, se construiau 3 secții: medicală, condusă de doctorul Rusovici, chirurgicală, condusă de doctorul Sadoveanu și boli contagioase, condusă de doctorul Bărzănescu. Nu trebuie uitați nici medicii militari, șefi de serviciu divizionar, de corp, de armată, sau de spital, care au avut reședința în oraș. În 1896 se puneau bazele serviciului medical al portului, medic titular fiind Tălășescu și din 1918, doctorul Stoenescu.
Contribuția pe tărâm medical este evidentă prin punerea în practică a jurământului rostit pentru îngrijirea stării de sănătate a cetățenilor.
AUTOR: Prof.dr. Răzvan-Raul Ivan/ EDITOR: Natalia Vrânceanu
Discussion about this post