Bunicuța de la kilometrul zero: „Du-mă la azil, unde e apă caldă!”

Datorii nu a avut niciodată, iar bani a dat la stat și la autoritățile locale, de când se știe. Întreținerea o plătește cum se afișează lista pe panoul de la parterul blocului. Face tot ce sistemul îi cere, iar în schimb pentru corectitudinea ei primește o palmă rece de nepăsare, rece ca apa de la robinet și din calorifer. Vă scriu despre o bunicuță în vârstă de 79 de ani care trăiește într-un bloc ridicat la kilometrul zero al Constanței. 

„De o lună nu avem căldură în calorifer și nici apă caldă. Du-mă undeva, la azil! Măcar acolo trebuie să fie apă caldă. Nu aveam nimic, dacă măcar afară era primăvară, dar e frig și așa am îndurat toată iarna, cum e acum. Nu mai pot. Fac săpături, peste săpături și tot nu dau de soluție.”, ne declară bunicuța din Constanța.

Scenariul absurdului este jucat de bătrânii din Constanța și București. În ambele orașe există zone întregi unde cădura vine doar pe hârtie, ca să fie achitată, la final de lună. Știu că pare neobișnuit să vorbim în martie, despre acest subiect, însă iarna a intrat în prelungiri odată cu problemele rețelei de termoficare.

„Din decembrie și până azi îmi încălzesc apă la aragaz și o torn în sticle. Așa îmi țin mâinile și picioarele calde.”, ne mai spune bunicuța.

În Constanța, la kilometrul zero, șantierele TERMOFICARE arată acum la fel cum erau acum o lună, când au început lucrările. Nu există progres, iar asta îi face pe localnici să spere doar că primăvara va fi mai primăvăratică și le va aduce temperaturi de peste 20 de grade Celsius, care să le dezghețe pereții.