Este ditamai isteria națională cu holera din Ucraina. Nu cumva să ne infectăm de la apa contaminată din „ograda acvatică” a vecinilor. Asta în condițiile în care au ieșit public toți specialiștii și au explicat faptul că nu există un astfel de pericol în apele noastre teritoriale.
În toată nebunia asta, uităm însă de „holerele” noastre, bolile care ne erodează bunul simț și ce a rămas din civilizația estivală de la noi.
Chiloții aruncați pe nisip sunt la modă în fiecare sezon estival, pe absolut toate plajele, de la nord, la sud.
Cât despre gunoaie, avem de cinci ani încoace Costinești, cu statut de campioană. Oamenii fac plajă printre și pe gunoaie, de parcă am fi la periferia lumii. Cutiile de bere sau cu suc acidulat sunt atât de obișnuite în peisaj, încât parcă te-ai simți ciudat dacă nu le-ai mai vedea lângă tine. Parcă ar lipsi ceva.
Cu gândul la holera din Ucraina, uităm de „holera noastră” predată din generație în generație, și anume transformarea mării în toatelă universală.
N-o s-o uit niciodată pe o turistă din Costinești, care îmi spunea faptul că toate cutiile de bere de lângă ea îi aparțin și că:
„Dacă îmi vine, mă ușurez, îmi fac nevoile și-n mare, dacă e.“
Propun să-i lăsăm pe ucraineni să-și rezolve problemele lor, liniștiți, fără să ne mai băgăm și noi, în cazul acesta. În schimb, putem să ne concentrăm pe „holerele proprii” enumerate mai sus. Ce ar fi să ne vindecăm de ele, pas cu pas, încă din vara aceasta?
