Am intrat cu ambele picioare în era „Sunt obosit, am două locuri de muncă!” și nu am făcut-o de plăcere, evident, ci din nevoie dar și din cauza Covid-19. Știu că sună cel puțin ciudat, dacă nu chiar complicat, însă vă explicăm imediat ce vrem să scriem, mai exact.
Evident, prezentul articol este o operă SF, în ochii leneșilor, dar și un motiv pentru a se consola încă o dată cu ideea lor „Prea multă muncă strică”.
Despre Covid-19 și legătura cu munca în exces:
Așa cum arată cei de la 2value.ro, pornind de la un stiudiu eJobs, perioada pandemiei i-a învățat (forțat) pe mulți să lucreze remote (de acasă, pe românește). Reușind să-și țină primul salariu așa, de la distanță, scutind timpul petrecut în trafic, oamenii și-au spus că și-l pot lua și pe al doilea. Asta s-a întâmplat cel mai mult în domenii precum IT, vânzarea de asigurări, social media, contabilitate sau imobiliare.
Cei ce au ajuns astfel cu două locuri de muncă și-au spus apoi că vor renunța eventual la unul din ele, însă pandemia a trecut și au rămas tot pe două baricade. Asta s-a întâmplat ca urmare a scumpirilor din 2023. Atunci, 44% dintre salariați declarau că au nevoie de un al doilea job, arată experții eJobs.
2024, cum era de așteptat, a venit cu prețuri și mai mari așa că nici acum, românii cu două locuri de muncă nu sunt dispuși să renunțe la unul dintre ele.
Un experiment făcut de o firmă de recrutare arată că unu din zece intervievați are un al doilea venit, iar procentul celor care încă nu au ajuns acolo, dar au în plan să obțină în job secundar s-a triplat. Totuși, mulți dintre ei planifică să facă acest efort pe o perioadă restrănsă de timp.
„Gestionarea mai multor locuri de muncă nu este ușoară și poate avea repercusiuni pe termen lung. Echilibrul emoțional este clar afectat din lipsa timpului petrecut cu familia și prietenii. Sănătatea este afectată din lipsa unor ore calitative de somn, iar stresul taskurilor suplimentare poate genera epuizare. Este clar că nu putem fi eficienți 14 ore pe zi, zi de zi, pe termen lung”, declară Cristina Profeanu, consultant în domeniul Resurselor Umane.
Specialiștii arată că hărnicia ne-a lovit abia după ce am primit întâiul croșeu de la facturi și salariile mici (relativ). 60% dintre salariații din România nu câștigă, de la jobul principal, suficient încât să-și acopere cheltuielile lunare. De altfel, aproape 40% dintre cei care au deja două locuri de muncă spun că încasează lunar între 20% și 30% în plus față de salariul de la locul principal de muncă. Pentru alți aproape 10%, aceste venituri suplimentare depășesc 50% din salariul de la primul loc de muncă, arată site-ul 2value.ro.
În Constanța, situația e clară: Foarte greu auzi un om care să spună că se descurcă bine cu un salariu și mai are și bani ca să meargă în vacanțe. Există doar o clasă exclusivistă formată în mare parte din cei care au prins poziții bune la firmele mari din port. Aceștia, într-adevăr, nu au nevoie de al doilea loc de muncă. În rest, fie ne complacem cu un job și ne reducem cheltuielile, ori ne mai luăm unu, asta dacă găsim ceva pentru noi sau ceva la care măcar să ne adaptăm. În Constanța însă, variantele nu sunt așa de multe.
Treptat, oamenii își pierd răbdarea și apoi sănătatea fizică și mentală, din cauza stresului de a se împărți în două. Astfel, ajung în situația unei căderi ce-i lasă fără puterea da a mai lucra măcar într-un loc.
„De aceea, o idee ar fi să ne îndreptăm atenția spre dezvoltarea profesională care poate argumenta o mărire de salariu sau un singur job full-time, dar mai bine plătit. Dacă nu se poate, o altă variantă ar fi să ne orientăm spre veniturile pasive (investiții, dobândă compusă, comerț online cu haine/jucării de care nu mai avem nevoie). Un rol important îl joacă și realizarea unui buget personal. Dacă ne vom face un buget personal, vom observa că o mare parte din bani se duc pe lucruri de care poate nu avem neapărată necesitate. Educația financiară poate fi un pas esențial în această direcție”, adaugă Cristina Profeanu.
Una peste alta, important este să nu ne lăsăm duși de val și să ne spunem „hai că putem”, doar pentru ca într-o zi să exclame doctorul că nu mai putem, în realitate. Deci, poate este cazul să găsim măcar pentru moment niște supape, niște căi de a ne face mai mult timp liber. Să renunțăm la anumite sarcini sau să obținem măriri de salariu care să ne permit să rămânem cu un post și bun.
