Ne-am întors pe aleea cu dale care se întinde la umbra Hotelului Carol, până spre Comandament. De ce? Odată de plăcere, pentru că cel puțin ca energie, peisaj și poveste este una dintre cele mai frumoase locuri din oraș dar și pentru că voiam să vedem ce se mai întâmplă cu dalele sparte de aici? Or fi mai bine, mai rău? Le-or fi înlocuit?
Cu mintea plină de întrebări și bateria telefonului la fel de plină, am început să documentăm, iar situația stă cam așa:
Dalele sunt din ce în ce mai deplasate și nu fac față traficului din zonă, asta în condițiile în care nu e aglomerație de mașini, doar n-am ajuns ca pe Bulevardul Ferdinand. Am văzut că au început să lipsească din dale, în câteva locuri, iar asta nu ne-a mirat. Parcă eram cumva pregătiți să nu găsim puzzle-ul urban complet.
La ce nu ne așteptam și aici trebuie să spunem că într-adevăr, e ceva de rivalizat Caracalul, este…plombarea.
Da, practic Doreii au fost trimiși în teren și s-au apucat să plombeze cu ciment. Oameni dragi, cu ciment! Cum să faci asta și să ai pretenția că păstrezi aspectul de centru vechi?
Am înțeles, dacă sunt dalele crăpate, dau aspect de vechi, de bla, bla. Hai că acceptăm vrajeala asta interesantă, dar să pui ciment?
Acum, suntem cumva stimulați să ne imaginăm cum s-a întâmplat. Deci, eu îmi închipui că a fost așa: Au fost trimiși Doreii în teren că să acopere spațiile goale dintre dale, fără…. dale. Ajung ei acolo, văd găurile, văd că nu au dale, pavele și își zic: Eh, da’ pune mă niște ciment! Ce atâtea fițe de centru vechi? Au turnat și au plecat, iar în urma lor au rămas niște plombe urâte care strică fața locului, fața Constanței.
Așa, Dorel Dentistul urban, cu plombe și cu ce mai are el se bate (singur) să astupe cariile logicii.
Nu zicem că mai bine rămânea gol și să-și rupă lumea piciorele sau șasiurile dar nici nu ne cereți să scriem că e frumos ce am văzut. Păcat de zonă, până la urmă. Aici s-au făcut și lucruri bune, clădiri restaurate, în frunte cu Cazinoul. Doar că na, mai avem de muncit până să fie totul cum trebuie.
