Ah, Constanța! Locul unde soarele strălucește mai tare, iar nesimțirea unor concetățeni este și ea la cote maxime. Nu știu dacă e ceva în aerul sărat al litoralului sau poate apa din robinet are vreun ingredient secret, dar unii constănțeni par hotărâți să transforme orașul într-un spectacol grotesc al lipsei de bun simț.
Să începem cu gunoaiele. Nu-i așa că e fascinant cum unii oameni reușesc să arunce pungi, pahare de plastic, sau resturi de mâncare pe trotuar, deși coșul de gunoi este la un metru distanță? Poate că ar trebui să amplasăm containere pentru deșeuri exact în mijlocul intersecției, că doar acolo pare că le place să își descarce gunoaiele. Sau poate gândesc în termeni ecologici: împrăștierea resturilor ar putea, în viziunea lor, să îmbogățească solul… asfaltat. Bravoo, domnilor ecologiști!
Și scuipatul semințelor? Ah, ritualul suprem al constănțeanului relaxat. Pentru unii, mersul la plimbare cu punga de semințe e un adevărat sport olimpic. De ce să folosești o pungă pentru cojile acelea amărâte, când poți să îți marchezi teritoriul pe trotuar ca o creatură din epoca de piatră? E ca un fel de artă stradală organică, nu? Doar că e imposibil să apreciezi “lucrarea” când te trezești că aluneci pe ea.
Apoi avem vandalismul. Locurile de joacă din oraș sunt, pentru unii, un loc de testare a forței brute. Leagăne rupte, tobogane desenate cu marker permanent și bănci sparte. Poate că acești indivizi au ratat cariera de luptători în cușcă și și-au găsit chemarea în distrugerea mobilierului urban. Totuși, să le recunoaștem creativitatea: nu oricine poate mâzgăli “Gogu iubește Fifi” pe cinci metri de perete într-o ortografie atât de… inovatoare.
Și să nu uităm graffiti-urile. Nu mă refer la cele artistice, care dau un strop de culoare orașului. Mă refer la acele mesaje criptice, gen “Fănel a fost aici” sau “X rulează”, scrise cu un spray ieftin. Oare ce simt acești oameni când termină o astfel de “capodoperă”? Un val de mândrie că au contribuit la degradarea esteticii urbane?
Dar să nu-i uităm nici pe cei care se simt bine distrugând stațiile de autobuz, băncile din parcuri sau ghivecele cu flori. Este un adevărat sport național pentru unii constănțeni să își verse frustrările pe bunurile publice. După ei, potopul – de preferat sub formă de sticle goale și mucuri de țigară.
Soluții? Sigur, putem să discutăm despre amenzi, educație civică, sau campanii de conștientizare, dar problema e mai adâncă. Lipsa de respect față de oraș vine dintr-o mentalitate infectată de nepăsare și un egoism cronic. Iar schimbarea nu va veni doar din vorbe, ci din acțiuni – mai multe camere de supraveghere, mai multe amenzi și, mai ales, mai multă rușine publică pentru cei prinși în flagrant.
Până atunci, ne rămâne să navigăm prin gunoaie, să sărim peste semințe și să admirăm “opera de artă” de pe pereți. La urma urmei, Constanța nu e doar orașul nostru, ci și terenul de joacă al nesimțiților.
