Ne anunță Partidul Oamenilor Tineri (POT) că a exclus din rândurile sale doi deputați, pentru „promovarea și încurajarea violenței”. Un anunț triumfalist, cu declarații despre „toleranță zero” și „principii democratice”, de parcă partidul tocmai ar fi reușit să curețe Parlamentul de personaje indezirabile. Nu, stimabililor, răul a fost făcut. Oamenii aceștia, de spuneți d-voastră că promovează și încurajează violența, rămân să ocupe un scaun în cea mai importantă insituție a statului, trimiși acolo de d-voastră.
Întrebarea esențială: cum au ajuns acești oameni în partid? Cine a decis că sunt potriviți să facă legi pentru România, pe ce criterii se face selecția în partid a candidaților?
În partidele nou înființate, selecția candidaților se face, de cele mai multe ori, pe prietenii, relații sau oportunism, sau pe bani. Nu contează experiența politică, nu contează viziunea, contează doar să fie cineva pe listă. Și dacă partidul prinde valul potrivit, acești anonimi ajung în Parlament.
Culmea, mai și primesc voturi. Dar nu pentru că ar fi niște personalități politice remarcabile, ci pentru că românii votează din scârbă față de ceilalți.
Votul negativ: îl dăm, dar ce punem în loc?
De ani buni, alegerile din România nu mai sunt despre cine e cel mai bun, cel mai capabil, ci despre cine e cel mai puțin rău. Votăm un partid nu pentru că avem încredere în el, ci pentru că vrem să scăpăm de cei care ne-au dezamăgit anterior.
Așa ajung în Parlament oameni despre care nu știm nimic. Oameni care nu au experiență, care nu au dovedit nimic înainte de a ajunge acolo, dar care profită de frustrarea alegătorilor. Și, după câteva luni, vedem episoade ca acesta: partide care își exclud propriii parlamentari, ca și cum problema s-a rezolvat. Dar nu s-a rezolvat nimic. Ei rămân în Parlament, iau salarii, votează legi și își continuă mandatul liniștiți.
Dacă vrem o schimbare, trebuie să votăm altfel
Dacă vrem să nu mai vedem aceste spectacol penibile, trebuie să fim atenți la cine votăm. Nu mai merge cu „lasă că nu e așa rău”, „măcar nu sunt ăia vechi” sau „hai să le dăm o șansă”.
Un candidat trebuie ales pentru că merită, nu pe criteriul „nu e celălalt”. Trebuie să ne întrebăm cine sunt acești oameni, ce au făcut până acum, ce propun concret și dacă merită votul nostru.
Pentru că altfel, vom rămâne blocați în același cerc vicios: votăm pe repede înainte, ne trezim cu necunoscuți în Parlament, partidele îi exclud după un scandal, dar ei rămân acolo, pe funcții, încasând bani publici. Și cine e de vină? Tot noi, cei care am pus ștampila fără să ne uităm cu atenție.
Data viitoare, înainte să votăm, să ne punem întrebarea: chiar merită acest om să ne reprezinte? Sau doar încercăm, încă o dată, să scăpăm de cineva?
