La Constanța, Ziua Internațională de Conștientizare a Autismului nu a fost marcată prin discursuri rigide sau campanii sterile. A fost despre copii. Despre prietenie, joacă, artă, culoare și – cel mai important – despre acceptare.
Trei Centre Școlare pentru Educație Incluzivă – „Delfinul”, „Albatros” și „Maria Montessori” – au organizat un eveniment emoționant la Complexul Muzeal de Științe ale Naturii. Copiii au participat la ateliere de pictură, serigrafie, dans, dar și la un treasure hunt cu surprize dulci, toate gândite pentru a încuraja interacțiunea și empatia.
„Am ieșit cu elevii tuturor celor trei Centre școlare pentru educație incluzivă, ca să reușim să organizăm o activitate non-formală. Copiii au pictat, au făcut serigrafie, au pictat cu mânuțele și au avut un treasure hunt cu indicii și o surpriză dulce la final. E important să ieșim din școli și să ne facem văzuți în comunitate”, a declarat Simina Radoslav, directorul CȘEI „Delfinul” Constanța.
Evenimentul a adus împreună elevi cu cerințe educaționale speciale și voluntari de la licee din oraș. Scopul? Să arate că diferențele nu trebuie ascunse, ci înțelese.
„Să păstrăm o inimă albastră – albastrul e culoarea reprezentativă a autismului. Să ne amintim că, atunci când vedem un copil care țipă sau se trântește pe jos, nu e un copil needucat. Poate e un copil cu autism”, a adăugat Radoslav.
Un mesaj susținut și de profesorul psihopedagog Mihai Traian Epure:
„Suntem diferiți, suntem speciali. Acești copii au un talent special, o creativitate diferită. Trebuie să-i primim cu brațele deschise. Nu doar copiii au nevoie de acceptare, ci și părinții lor.”
Iar părinții vorbesc din experiență, cu o sinceritate care taie respirația. O mamă prezentă la eveniment a povestit despre efortul zilnic de integrare:
„Acceptați și copilul cu dizabilitate. Este doar o manifestare puțin mai altfel a comportamentului. Nu este o boală contagioasă! Nu îl arătați cu degetul, nu îl îndepărtați.”
Ea a explicat cum a fost nevoită să-și retragă copilul din învățământul de masă pentru a-l înscrie la CȘEI Delfinul:
„Învățământul de masă încă nu e pregătit pentru copiii cu cerințe educaționale speciale. Aici, în școala specială, cadrele didactice chiar se ocupă de ei, indiferent de gradul de afectare.”
Un alt mesaj puternic a venit din partea lui Paul Cojocaru, fondatorul terapiei 3C – Conștientizare, Coordonare, Concentrare:
„Să nu renunțe niciodată părinții la a crede în copiii lor. Terapia psihomotorie poate face minuni. Avem copii care, după ani de muncă, joacă baschet, fac dansuri, practică arte marțiale.”
Dar, dincolo de optimism, realitatea rămâne dureroasă. Lipsa de finanțare, terapiile scumpe, recunoașterea incompletă a profesiei de terapeut și lipsa unui recensământ clar sunt doar câteva dintre obstacolele majore.
„Autoritățile ar trebui să înființeze un departament de autism la nivel național și să recunoască oficial meseria de terapeut. Nu știm nici câți copii cu autism avem în țară. Cum îi putem ajuta, dacă nu-i cunoaștem?”, atrage atenția Cojocaru.
Conform datelor Institutului Național de Sănătate Publică, prevalența autismului în rândul copiilor de școală primară în România este de 14,3%, dar statistici clare nu există încă. Autismul rămâne subdiagnosticat, iar incluziunea – un drum lung și greu.
