Am trecut întâmplător prin Medgidia. N-am oprit din vreun motiv special, dar ne-a atras un colț de verdeață perfect tuns, cu alei curate, arbori ornamentali, palmieri și un loc de joacă desprins parcă dintr-un parc tematic. Acolo, în spatele podului am descoperit o lume în care copiii chiar se pot juca.
Locul este colorat, modern, cu rachete, legănele și tot ce ar putea visa un copil. Spațiul verde este îngrijit, fiecare arbust pare plantat cu gândul că o să fie privit cu bucurie. Coșurile de gunoi nu sunt din cele ruginite și îndoite. Sunt curate, integrate în peisaj, fără sigle stridente. Toaleta este zugrăvită, curată, dotată cu tot ce trebuie.
Și din nou, repetăm: suntem în Medgidia. Aici s-a putut.
La Constanța, în schimb, parcul Tăbăcărie, odinioară o oază pentru cei mici, stă cu Țara Piticilor închisă. Echipamentele de joacă erau ruginite, periculoase, un pericol în toată regula. Ultima oară când am trecut pe acolo era liniște. Nu râsete, nu alergătură, nu viață. Doar niște garduri care țin închis ce nu s-a mai reușit să fie redeschis.
Știm, Constanța e oraș mare, are multe „priorități”. Dar când vor deveni copiii noștri adevărata prioritate a acestui oraș?
