În 2021, pasajul de la Gară din Constanța devenea, pentru prima dată după multă vreme, un spațiu în care puteai trece fără teamă. Mai mult, începea să prindă viață – cu picturi murale, culori pe trepte, evenimente pentru copii, ateliere și seri interculturale.
Proiectul Asociației Creative Plus, realizat în parteneriat cu Primăria și finanțat cu aproape 100.000 lei, a adus acolo energie, implicare și un mesaj clar: se poate.
Patru ani mai târziu, realitatea e mai puțin entuziastă.
O parte din vopsea s-a cojit. Tencuiala nu a rezistat. Băncile din lemn – ideea simplă, dar frumoasă, de a oferi un loc de odihnă – au fost smulse. În câteva zone au căzut și pietrele decorative, lăsând la vedere „mămăligile” pe care fuseseră prinse.
Au apărut și câteva grafitti-uri peste desenele originale.
Totuși, nu e un spațiu abandonat. E încă curat. E funcțional. Poți trece liniștit pe acolo, spre deosebire de vremurile în care pasajul părea o capcană pentru oricine se încumeta singur.
Dar rămâne un sentiment de păcat. Nu pentru ce s-a făcut – ci pentru ce nu s-a făcut după.
Nu a fost ales un var rezistent la intemperii. Nu s-au refăcut elementele deteriorate. Nu s-au făcut revizii anuale, cum ar fi firesc în orice spațiu public care ține de oraș, de comunitate.
Degeaba faci ceva frumos, dacă îl lași apoi să se degradeze.
Degeaba implici copiii și voluntarii în transformare, dacă nu ești dispus să menții rezultatul.
Poate n-ar trebui să reinventăm orașul la fiecare patru ani. Poate ar fi suficient să îngrijim ce s-a făcut bine.