Pe timpul zilei, pare că Satul de Vacanță din Constanța este uitat. Alei pustii, terase închise, atracții oprite. Doar câțiva trecători grăbiți și zgomotul mașinilor din apropiere amintesc că locul mai există. Dar odată cu lăsarea serii, peisajul se schimbă radical.
Deși intrarea nu este iluminată corespunzător – un detaliu care nu trece neobservat – odată trecut de această barieră întunecată, descoperi o zonă care încă pulsează de viață.
Terasele se umplu, grătarele sfârâie, iar în boxe răsună muzică live. Multe dintre localuri au program artistic, iar mesele sunt ocupate, mai ales de oameni trecuți de 40 de ani. Nu lipsesc nici tinerii, dar publicul predominant e format din familii sau cupluri care au copilărit în vremurile de glorie ale satului și care revin, poate, din nostalgie.
Roata, ciocanul și caruselul se pun în mișcare, iar curajoșii nu lipsesc. Distracția are loc, chiar dacă decorul e unul modest. Muzeul de ceară – prezent, dar închis – adaugă o notă de tristețe unei zone care și-ar fi dorit mai mult.
Prețurile sunt, în general, accesibile. Două porții de mici cu cartofi prăjiți și două beri pot ajunge la 100 de lei – un tarif decent pentru o seară de vară la malul mării.
Satul de Vacanță încă trăiește. Nu cu fast, nu ca odinioară, dar are publicul lui și o atmosferă care, seară de seară, reușește să adune oameni în căutare de relaxare și un strop de distracție.
