Duminică dimineață. Ai zice că orașul se împarte între cei care merg la piață, la biserică, la o plimbare pe malul mării ori la piață sau mall. Și totuși, realitatea de azi a arătat altceva: o coloană nesfârșită de mașini, oameni grăbiți să prindă cele mai bune “oferte” și un zumzet continuu de voci, negocieri și strigăte de vânzători.
Târgul de vechituri de la marginea Constanței intră, la final de săptămână, în categoria „puncte de interes din oraș”. Aglomerație cât vezi cu ochii, vânătoare de locuri de parcare și potențiali clienți umăr lângă umăr, în căutare de chilipiruri.
Din cauza unor probleme cu autorizațiile, târgul s-a ținut azi la drumul mare – la propriu.
Marfa e peste tot: în portbagaj, pe pământul încă îmbibat de apă, pe marginea șoselei. Găsești de toate: de la piese auto la porțelanuri, de la haine purtate, dar încă bune, la jucării, cărți și viniluri vechi.
Locul e mereu plin – oameni care își povestesc viața printre obiecte, colecționari care caută “acea piesă rară”, tineri care descoperă farmecul lucrurilor cu patină și vârstnici care își rotunjesc pensia vânzând ce nu le mai trebuie.
Și poate că aici se ascunde și farmecul târgului: nu cumperi doar un obiect, ci o poveste. E vorba de magia redescoperirii. E spectacolul în sine: forfota, negocierile înflăcărate pentru doi lei, senzația că poate chiar tu o să pleci acasă cu “comoara” de care nu știai că ai nevoie.
Este o altfel de experiență: mai puțin despre consum și mai mult despre oameni.
