La Mangalia există un loc care nu apare în ghidurile turistice, dar care a devenit, în timp, un adevărat reper pentru cei care ajung aici. Localnicii îi spun simplu: „Digul cu pisici”.
Printre blocurile de beton care opresc valurile, în bătaia vântului și a mării, zeci de pisici fără stăpân și-au găsit un adăpost. Au căsuțe vopsite în alb și albastru, în ton cu farul din apropiere, apă și hrană. Mai ales iarna, aceste adăposturi fac diferența dintre viață și moarte.
De ani buni, animalele au devenit „stăpânele” digului. Sunt obișnuite cu oamenii, își întâmpină vizitatorii și se lasă mângâiate, semn că au încredere.
În spatele acestei povești nu stă o instituție, ci o comunitate de oameni care s-au implicat. Unul dintre ei este Nicolae Petre, din Mangalia, care de patru ani încearcă să schimbe felul în care sunt privite animalele fără stăpân.
„Toată povestea a început acum 4 ani de zile când am înființat grupul Felinele Mangaliei și l-am înființat în scopul de a schimba mentalități. Asta a fost principala motivație când am înființat grupul, să încerc să schimb mentalitățile oamenilor, să încerce să empatizeze mai mult cu aceste ființe nevinovate care trăiesc pe străzi”, spune acesta.
Pe dig trăiesc în jur de 40–50 de pisici. În sezonul rece, însă, condițiile devin extrem de dure. Vântul puternic și valurile mari reduc drastic șansele de supraviețuire.
Din această nevoie au apărut și primele adăposturi.
„Și am zis că hai să fac ceva, dar cum să fac în așa fel încât să pot să acopăr numărul, să fie pentru fiecare câte un culcuș. Și am strâns prin intermediul grupului Feline Mangali, am strâns niște bănuți, vreo 1500-2000 de lei în timp așa, am cumpărat casolete de 50 de litri, pe care le-am căptășit la interior și le-am făcut un fel de căsuțe (…) le-am montat către golf, să nu mai fie cu spatele către mare, să fie la adăpost, între pietre și astfel le-au găsit pe acolo și s-au băgat în culcușurile alea și au reușit să iasă din iarnă cu bine”, povestește Nicolae Petre.
Inițiativa nu s-a oprit aici. Pe insula din Mangalia, alte aproximativ 50 de pisici sunt îngrijite zilnic. Sunt hrănite, duse la medic atunci când este nevoie și, cel mai important, au parte de atenție.
„Aici la insulă avem în jur de 50 de pisici pe care le hrănim zilnic cu mâncare bună. Sunt aproape toate sterilizate și sunt niște pisicuțe fericite, ținând cont că sunt niște pisicuțe fără adăpost”, mai spune acesta.
Multe dintre ele au și nume – Simbad, Soldățel, Gimy, Thomas sau Cola – semn că, pentru cei care le îngrijesc, nu sunt doar animale, ci parte dintr-o mică familie.
După patru ani de implicare, schimbările se văd, chiar dacă nu peste tot.
„În patru ani (…) am reușit să schimb mentalitățile și vecinilor din prejurul locului unde stau și chiar și printre prieteni (…) nu se schimbă mentalitatea de astăzi pe mâine niciodată, trebuie să ai răbdare, trebuie să fii tu ca un exemplu”, spune Nicolae Petre.
„Digul cu pisici” rămâne, astfel, mai mult decât un loc neobișnuit de pe litoral. Este o dovadă că, prin implicare și răbdare, chiar și cele mai mici gesturi pot schimba lucruri.
În spatele acestei povești sunt oameni. Mulți. Oameni care aleg, zi de zi, să le pese. Și care, fără să-și dea seama, dau o lecție simplă: umanitatea încă există.
