În doar câteva zile, două știri venite din Dobrogea ar trebui să ne pună serios pe gânduri.
La Medgidia, o învățătoare este acuzată că și-a lovit elevul, l-a strâns de gât și l-a ridicat de la sol în fața colegilor săi. Procurorii vorbesc despre acte repetate de violență, despre un copil de 10 ani și despre o clasă întreagă care a asistat îngrozită la scenă.
La Tulcea, doi elevi au ajuns în arest la domiciliu, iar alți trei sunt cercetați pentru fapte care depășesc cu mult ideea unei simple bătăi între adolescenți. Vorbim despre acuzații de tâlhărie calificată, lipsire de libertate, șantaj și amenințare.
Două cazuri diferite. Două orașe diferite. Aceeași întrebare.
Ce se întâmplă cu școala românească?
Ani la rând am discutat despre programe, manuale, examene și reforme. Am schimbat miniștri, am modificat legi și am redesenat curricule. Între timp însă, ceva mult mai important pare să fi fost lăsat în urmă: relațiile dintre oameni.
Într-o parte vedem un adult care ar trebui să fie model și protector, ajuns în postura de agresor. În cealaltă parte vedem adolescenți care folosesc violența, intimidarea și șantajul ca instrumente de putere.
Și poate că cel mai îngrijorător lucru este că niciuna dintre aceste știri nu mai provoacă șocul pe care l-ar fi provocat acum zece sau douăzeci de ani. Le citim, ne indignăm câteva ore și mergem mai departe.
Ne-am obișnuit cu violența.
Ne-am obișnuit cu limbajul agresiv, cu umilința publică, cu filmările distribuite pe rețele sociale, cu elevii care își bat colegii și cu profesorii care își pierd controlul.
Iar atunci când violența devine normalitate, societatea începe să își piardă reperele.
Sigur, răspunsul simplu este să găsim vinovați. O profesoară. Cinci elevi. Părinți. Sistemul. Rețelele sociale. Dar adevărul este că niciunul dintre aceste cazuri nu apare peste noapte.
În spatele lor se află ani de tensiuni, frustrări, lipsă de comunicare și, uneori, lipsă de autoritate sau de respect.
Poate că școala românească are nevoie de mai mult decât investiții în clădiri, table inteligente și programe noi. Poate că are nevoie să redescopere ceva ce pare banal: respectul dintre profesori și elevi.
Pentru că atunci când un profesor ajunge să lovească un copil, iar un elev ajunge să fie cercetat pentru tâlhărie și șantaj, nu mai vorbim doar despre două dosare penale.
Vorbim despre un semnal de alarmă.
Avem curajul să vedem ce se întâmplă în tot mai multe școli înainte ca astfel de cazuri să devină regula și nu excepția?
