Mâncăm mult/prost și ascultăm muzică în aceeași notă. Trap-ul a pus stăpânire pe festivalurile cu pretenții, iar manelele fac un „comeback” (o revenire, mai pe românește) în județul nostru drag, dar și în țară, în general.
Să fac comeback (revenire) la prima idee, cea legată de mâncare și o să vedeți de ce e direct legată de calitatea muzicii. Simultan cu explozia trapo-manelistică, a crescut și consumul de chipsuri. O scriem noi, dar nu cu datele noastre, ci cu cifrele companiei de cercetare Euromonitor International. Aceasta a arătat faptul că anul trecut românii au dat aproape 2 miliarde de lei pe chipsuri. Nici nu știu de unde au găsit producătorii atâția cartofi și atâția saci cu arome chimice, ca să le dea gust.
Deci, degeaba tot vorbim noi de mămăligă, zacuscă și alte chestii despre care spunea că ne caracterizează, când vine vorba de meniul național. Chipsul e în top. Deci, 21.000 de tone de coji de cartofi consumă conaționalii noștri, într-un singur an.
Cumva, gustul pentru mâncăruri ușoare, procesate și clar nesănătoase în comparație cu produsele gătite acasă, spre exemplu, este legat de gustul pentru muzica slabă din punctul de vedere al calității.
Practic, cu urechile noastre „mâncăm” muzica unor traperi care se urcă pe scene, doar ca să înjure publicul din fața lor.
Astfel, sub cupola de protecție a lozincii „fiecare face ce vrea, că ăsta e gustul omului” se năruie o generație. Cum? Păi, dacă mănânci mâncare slabă calitativ și asimilezi cultură slabă calitativ, cum credem că o să scoatem niște elite?
Mamă, ce comunist e ăsta, vor exclama unii dintre cititori, după întrebarea asta. Nu sunt, doar vreau să spun că în viața reală poți culege doar ce ai semănat. Așa că spor la cultura de chipsuri, trap și manele! Chiar putem să facem o melodie cu aceste ingrediente, punând în față celebrele cuvinte. „Așa sunt zilele mele… cu chipsuri, trap și manele!”.
