Desăvârșirea unității naționale la sfârșitul primului război mondial, în 1918, reprezintă un moment crucial în istoria românilor și deschide perspectiva vastă a modernizării. Istoriografia românească, mai veche și mai nouă, își verifică maturitatea și prin reflectarea adecvată a acestei realități. Sub titlul de mai sus, vă propunem analiza momentului dintr-un unghi care permite punerea în evidență a unor elemente de continuitate în politica românească, într-o perioadă care cuprinde sfârșitul războiului.
Dată fiind complexitatea fenomenelor acestei perioade și pentru o mai strictă delimitare a propriului demers, vom insista asupra elementelor din perioada 1918-1948.
La 1 decembrie 1918, data reîntoarcerii autorităților române în Constanța, aspectul orașului era de nedescris, distrugându-se fără menajamente tot ceea ce se făcuse vreme de 40 de ani pentru modernizarea și dezvoltarea orașului. Evoluția social-economică lentă, dar continuă a Constanței a fost influențată de consecințele nefaste ale războiului. Situația era destul de gravă, mai ales în cei doi ani ( 1916-1918), când fusese distrusă o mare parte din patrimoniul orașului Au fost furate sau distruse instalațiile portuare, a fost devalizat fondul instituțiilor culturale , orașul rămânând în ruină.
Nici monumentele de artă nu au fost cruțate de la distrugere, printre acestea numărându-se și statuia lui Ovidiu care, legată în lanțuri, a fost trasă de pe soclu. În acest sens, reconstrucția și dezvoltarea urbanistică a orașului Constanța trebuia să fie luată de la zero.
Pentru perioada imediat următoare, se constată o dezvoltare, datorită investițiilor economice realizate, care au condus la evoluția demografică, transporturi, industrie, realizări în plan edilitar-urbanistice. De aceea un studiu demografic poate să ofere unele răspunsuri privind dezvoltarea oraşului, care a devenit în decurs de un secol unul dintre cele mai bine populate din România.
După 1878, anul unirii Dobrogei cu România, principalul oraș al regiunii, Constanța a pornit spre procesul de dezvoltare și modernizare.
Între 1879-1913 populația a fost recenzată pe teritoriul României, inclusiv Dobrogea . Dacă în 1878-1879, populația era cu puțin peste 4000 de locuitori, în anii următori se constată o creștere a populației, cu puțin peste 8000. În mod interesant s-au păstrat fragmentar pentru anul 1890 niște date statistice, printre care numărul străzilor din Constanța, în total 68, și împărțirea comisiei de statistică în roșu, cu 2740 suflete, și galben, cu 5254 suflete. Totalul locuitorilor în 1890 era de 7994 de persoane.
Se pare că principalele statistici se făceau cincinal de o comisie specială formată, în care erau incluși funcționarii locali și un comerciant. Statistic pe anul 1894 s-a făcut după starea civilă, cetățenie, religie, instrucție și profesie după instrucțiunile primite de la onor Minister al Finanțelor și procurate de acest Minister. Creșterea economică influențează evoluția demografică. Astfel, în 1910, populația era de 15.774 de locuitori, în 1914 era de 27.662 locuitori, iar în 1915 populația orașului Constanța atinsese o cifră de 27.885 de locuitori .
Între 1914-1915, populația a fost calculată pe baza recensământului din 1913. Recensămintele sunt relevante datorită informațiilor furnizate și pot deveni adevărate documente de cercetare care să creioneze imaginea unei societăți, dar și pentru a evalua o situație financiară a populației. În consecință avem la dispoziție recensămintele la nivel național efectuate în 1930, 1941 și 1948, dar și la nivelul orașului Constanța începând cu 1918, 1919, continuând cu mișcarea statistică între 1922-1928, dar și recensămintele realizate în 1926, 1927 și cu situația încompletă pe anul 1928.
Mișcări naturale ale populației au fost înregistrate la nivel local în 1942, 1944, 1948. În funcție de factorii arătați, densitatea medie a populației a variat în decursul timpului în raport cu condițiile de dezvoltare ale orașului. Densitatea populatiei crește de la 5 locuitori/ha, ajungând la 20 locuitori /ha în pragul anului 1918.
În cuprinsul orașului, densitatea populației prezintă variații însemnate. Activitatea portuară, comercială și administrativă din partea peninsulară a orașului și amplasarea antrepozitelor și a industriei la periferie a făcut ca densitatea medie a populației să difere de la zona centrală la cea periferică. Zona cu densitatea cea mai mare (200-400locuitori/ha) se găsește în partea peninsulară a orașului și se continuă spre Nord-Vest și Vest, până spre cartierele Tăbăcărie și Anadalchioi, iar în Sud, până la cartierul Medeea. Această densitate mare și chiar foarte mare a populației se explică prin cauze economico-sociale, culturale și administrative precum și creșteri naturale a populației.
Zona care cuprinde cartierele mărginașe ale orașului au o densitate medie ce oscilează între 100-150 de locuitori pe ha și include cartierele Coiciu și Obor, continuându-se spre Sud paralel cu țărmul mării de o parte și de alta a șoselei Constanța –Eforie.
Densitatea cea mai mică se întâlnește la limita periferică a orașului, sau în zona industrială unde intră și cartierele Palas, Viile Noi, Km5, care au clădiri joase cu spații mari între ele ocupate de grădini și curți.
În ceea ce privește componența națională, marea majoritate a populației orașului o formează românii, în timp ce restul aparțin altor naționalități: turci, tătari, ruși, bulgari, maghiari, germani, evrei, etc. Paralel se constată o dezvoltare în structura profesională. Într-un ritm rapid a crescut și numărul muncitorilor. Schimbarea structurii profesionale s-a făcut pe seama populației din agricultură, de unde a fost absorbită o importantă forță de muncă pentru domeniul industrial și cel de construcții. Un procent însemnat în structura profesională a populației îl ocupă lucrătorii din comerț și servicii, ca urmare a creșterii numărului de locuitori din orașul Constanța, precum și datorită faptului că s-a dezvoltat circulația mărfurilor, s-a extins turismul, s-a diversificat sistemul de vânzare a mărfurilor. Toate aceste aspecte influențează mișcarea statistică în următorii ani.
Fără îndoială că recensământul efectuat în anul 1930 este o sursă importantă a imaginii de ansamblu a populației și a vizat o structură complexă pentru acele vremuri, pe mai multe paliere de cunoaștere: demografic, religios și economic. La recensământul din 1930, înregistrarea etniei s-a făcut pe baza liberei declarații a persoanelor recenzate. Ca urmare, structurile prezentate sunt calculate în funcție de numărul total de persoane care și-au declarat etnia, în functie de numărul total al populației stabile.Informația privind etnia a fost disponibilă pentru 59.164 de persoane. S-au declarat români 40.661 persoane (68.72%). Populatia de etnie maghiară înregistrată la recensământ a fost de 1.142 persoane (1.93%), iar numărul celor care s-au declarat țigani a fost de 487 persoane (0.82%). Grupurile etnice pentru care s-a înregistrat un număr de persoane de peste 1000 sunt: germanii, rușii, bulgarii, evreii și tătarii. Etniile care depășesc peste 3000 de persoane sunt: armenii,grecii,turcii.
Prezența numărului mare de armeni în orașul Constanța se poate explica prin venirea acestora din Istanbul după ce în Turcia, după anii 1920, la conducerea statului turc a venit Mustafa Kemal Atatürk. Aceștia au părăsit Turcia și s-au stabilit în Constanța, unde își vor desfășura diferite activități. Armenii erau cunoscuți în oraș ca fiind cei mai buni bijutieri. În anul 1938 Comandantul Diviziei a IX-a al Garnizoanei Constanța , General N. Macici care într-o interpelerare adresată domnului Primar, afirma că „Deși orașul Constanța are o populație de circa 70.000 de locuitori, majoritatea de credință creștină ortodoxă nu are decât 5 biserici neândestulătoare”.
În plin război, România realizează un recensământ. În orașul Constanța, la momentul efectuării recensământului, se aflau 11.252 de clădiri și un număr de 80.028 de locuitori. Este foarte interesant de observat că populația orașului, începând cu anul 194, s-a aflat pe un trend de creștere, ca apoi să atingă un număr de 107.565 de locuitori în 1948.
AUTOR: Prof. dr Ivan Razvan-Raul/ EDITOR: Natalia Vrânceanu
Discussion about this post