Continuăm seria dezvăluirilor, de la Spitalul Județean Constanța. Recent vă relatam cazul unui bărbat rănit într-o explozie, care nu era lăsat de medicii din Constanța să fie transferat la Spitalul Militar București, acolo unde, spune familia pacientului, sunt resurse superioare pentru analize și tratamente. Azi vă povestesc o nouă speță, mai gravă decât prima. Este vorba despre un bătrân pierdut în imensa unitate spitalicească. Iată ce și de ce s-a întâmplat:
Durerile
4 august, ora 03.30. Domnul Ion Petre se află în apartamentul modest al fiicei sale din Constanța. Omul are peste 70 de ani și aproape că nu mai vede nimic din pricina cataractei ce-i afectează puternic ambii ochi. Omul are și un cardiostimulator la inimă, iar în noaptea asta simte că nu mai poate să respire, este chinuit de dureri mari în piept. Țipetele sale atenuate doar de starea sa de slăbiciune o trezesc pe Ana Maria din somn. Ea este fata omului aflat în suferință.
„Când am văzut cât de rău se simte, am sunat la 112. A venit ambulanța, iar medicul mi-a spus că îl vor duce la Spitalul Județean Constanța. Eu nu am putut să merg după el, pentru că abia mă mișc, am și eu probleme mari cu sănătatea”, ne povestește Ana Maria.
Triunghiul Bermudelor, de la Urgență
Dimineață, la prima oră, Ana Maria a început să sune în Urgență, ca să afle care e starea de sănătatea a tatălui ei. Însă, abonatul apelat nu a putut să fie contactat.
„Nu răspunde nimeni, nimeni. Nu știu nimic de tatăl meu orb. E pierdut la Spitalul Județean Constanța. Vă cer să mă ajutați, poate dumneavoastră vă răspunde cineva!”, este rugămintea femeii.
Am promis că o ajut și am contactat conducerea Spitalului Județean Constanța. Pacientul a fost căutat apoi la Urgență, pe toate secțiile posibile, dar nu a fost găsit, de parcă imensa unitate spitalicească se transformase în Triunghiul Bermudelor.
Revin la Ana Maria cu un telefon și îi spun: „Doamnă, tatăl dumneavoastră e de negăsit la Spitalul Județean. Sunteți sigură că acolo a fost dus?”.
„Da, acolo mi-a spus salvarea că-l duce!”, răspune femeia.
Bun, dar unde e domnul Ion?
Pun mâna pe telefon și sun la Serviciul de Ambulanță al Județului Constanța. Dau ora, locația intervenției, iar cei de acolo mă ajută în scurt timp cu o informație cheie: pacientul a fost dus cu siguranță, la Spitalul Județean Constanța. Sun iar conducerea spitalului, aceasta se interesează din nou de pacient și după o oră îl găsesc pe domnul Ion. Acesta era la un computer tomograf și din acest motiv nu a fost identificat din prima. Aflu că fix în acel moment se pregătea pentru el o ambulanță care să-l ducă la secția exterioară a spitalului, în Agigea, la preumologie, asta pentru că bătrânul a fost descoperit cu o penumonie severă.
O sun iar pe doamna Ana Maria, îi spun că i-am găsit tatăl și mă culc liniștit.
Ne întoarcem de unde am plecat
A doua zi, Ana Maria mă sună și mă anunță că părintele ei a fost adus înapoi acasă, cu o ambulanță și că se simte tot rău. Am așteptat să văd cum evoluează starea omului și pe parcursul weekend-ului durerile lui s-au ameliorat.
Public abia acum povestea, pentru că am așteptat să văd dacă acest bătrân e în siguranță, dacă va depăși cumpăna. Îmi doream mult să vă dau o veste bună și să vă spun că totul a avut un final fericit. Mă bucur că o pot face.
Cauza uitată
În timpul verii, Spitalul Județean Constanța este poate cea mai solicitată unitate spitalicească din țară. Trebuie să preia toate cazurile ce vin din rândul localnicilor, toate cazurile din rândul turiștilor, urgențele grave de pe Tulcea și nu numai. În plus, acum a crescut iar numărul infectărilor cu noul coronavirus. În mod clar, personalul medical de aici este suprasolicitat și predispus erorilor.
Singura soluție reală ar fi ca marea promisiune neonorată a politicienilor, Spitalul Regional să se transforme odată în realitate. Însă, până acum, acest subiect a fost tratat cu o lejeritate uluitoare, de parcă am vorbi de construcția unui parc de distracții, ceva facultativ, fără de care viața merge mai departe oricum.
Discussion about this post