Viața politică a avut unele particularități care au rezultat din crearea la Conferința de la Paris, a unei false probleme dobrogene, fapt care a condus la menținerea provizorie a trupelor aliate la Constanța.
În absența armatei române, atribuțiile acesteia au fost preluate de armatele frontului balcanic al Antantei, dobrogenii lăsându-și și de această dată soarta pe mâinile altora. În Dobrogea, viața politică modernă a apărut târziu, preluând din București, în special, moravurile balcanice. În Constanța activitatea de partid a fost slabă, fără perspectivă și de scurtă durată.
Întreruptă de război, viața politică organizată a fost reluată, însă s-a confruntat cu tendința de radicalizare spre stânga. Partidele politice ale vremii se adresau constănțenilor, diversificați social, profesional, cultural, religios și etnic, prin platforme politice diferite, adaptate momentului și locului.
Întreaga activitate administrativă și dinamica vieții politice gravita în jurul primarului care era ales din rândul consilierilor municipali prin decizia Ministerului de Interne. Alegerile locale erau făcute ca urmare a instrucțiunilor primite de la Ministerul de Interne. Criteriile generale pentru desfășurarea alegerilor aveau direcții clare, astfel:
- Ordonanțele de convocare erau date de către Ministerul de Interne și publicate în Monitorul Oficial cu cel puțin 30 de zile înaintea desfășurării alegerilor și republicarea ordonanței în Monitorul Municipiului, fiind afișată la loc vizibil de către agenții de poliție.
- Procesele verbale încheiate trebuiau atașate la dosarul alegerilor respective.
- Ordonanțele pentru comunele urbane se dădeau de către prefectul județului tot cu 30 de zile înainte de fixarea alegerilor; prin modificarea articolului 367 aliniatul 1 al legii pentru organizarea administrației locale, fiecare comună reprezenta o circumscripție electorală.
- Fixarea secțiilor de votare pentru alegerile de la oraș, în cazul în care numărul alegătorilor era mai mare de 3.000, se făcea de comun acord cu președintele tribunalului cu 15 zile înainte de fixarea datei pentru alegeri.
- Fiecare secție de vot trebuia să conțină un număr maximum de 3.000 de alegători.
- În stabilirea secțiilor de votare se făcea precizarea locației unde se desfășurau alegerile, ziua alegerilor, precum ora și terminarea procesului de votare.
- Afișarea publicațiilor în vederea fixării secțiilor de votare se realiza prin aceleași mijloace, precum și a ordonanțelor pentru alegeri.
Propunerile candidaturilor
Propunerile pentru candidaturi se făceau în conformitate cu art. 390-395 din legea pentru organizarea administrației locale cu cel puțin 8 zile înainte de ziua fixată pentru alegeri și cel mai târziu până la ora 18:00 a ultimei zile. Cei care doreau să-și depună candidatura trebuia să meargă la președintele tribunalului care era și președintele biroului electoral central. Propunerea se făcea în scris și în dublu exemplar și semnată de 30 de alegători. Cei care făceau propunerile se prezentau fie personal, fie prin cel care îl mandata. Odată cu depunerea candidaturilor se propunea judecătorului sau președintelui de tribunal câte doi alegători asistenți și doi delegați pentru transparență.
În timpul prescris pentru acceptarea candidaturilor, cei care propuneau aveau posibilitatea să declare magistratului și semnul electoral al candidatului. Acest semn putea să reprezinte o figură geometrică sau o figură care să fie un obiect material, dar care să nu poată acoperi un spațiu mai mare de un centimetru pătrat. A doua zi după expirarea termenului pentru depunerea candidaturilor, președintele biroului electoral dispunea tipărirea buletinelor de vot.
Propunerile de candidaturi se înregistrau în funcție de ordinea de primire. Legea pentru organizarea administrației locale acolo unde nu prevedea dispoziții detaliate despre alegeri făcea referire la legea electorală pentru Adunarea Deputaților și Senat. Cum legea pentru organizarea administrației locale nu prevedea dispoziții pentru modificarea listelor de candidați se aplica dispozițiile art. 47. Buletinul de vot avea forma și mărimea unei scrisori. Listele cu candidați se găseau în buletinele de vot în ordinea primirii și înregistrării candidaturii. Pentru alegerea primarului buletinul era de culoare galbenă. Buletinul pentru alegerea primarului se punea în același timp cu buletinul pentru alegerea consiliului. Președintele biroului electoral central distribuia cu o seară înainte buletinele de vot președinților de secții de votare. Numărul buletinelor era egal cu cel al alegătorilor înscriși cu un plus de 10% pentru înlocuirea celor distruse sau stricate.
Cheltuielile erau suportate de către județ și comună. Alegătorii din interiorul orașului puteau să aleagă și la nivelul județului. Fiecare secție de votare era prezidată de un magistrat asistat de grefierii tribunalelor de 2 dintre alegătorii aleși de către candidați odată cu depunerea candidaturilor. În privința operațiunilor de votare, președintele secției de votare trebuia să fie prezent în localitatea unde se făcea alegerea din seara de dinaintea desfășurării procesului de votare. Acesta se asigura dacă se luaseră toate măsurile necesare, precum prezența cabinelor de vot, a ștampilelor și toate materialele necesare. În ziua alegerilor, președintele împreună cu grefierul se prezenta la secția de vot aducând și buletinele de vot.
Pasul următor era constituirea biroului electoral prin alegerea a doi asistenți, aplicând ulterior ștampila de control oficială a judecătoriei sau a primăriei pe ultima pagină a buletinului de vot. Alegătorii erau introduși în sala de vot în număr egal cu cel al cabinelor de vot. Alegătorul se prezenta la președintelui de comisie electorală care constata că se afla pe lista de vot, înmânându-i buletinul de vot împreună cu ștampila de votat. Alegătorul intra în cabina de vot aplicând ștampila „votat” pe lista pe care dorea, prezentându-se președintelui cu buletinul de vot și ștampila. Alegătorul primea din partea președintelui cartea de alegător cu viza votat.
Sala de vot trebuia să aibă două ieșiri: una pe unde intra alegătorul și alta pe unde ieșea. Votarea pentru Adunarea Deputaților și Senat începea la ora 8:00 dimineața și se încheia la ora 20:00, cu o întrerupere de două ore în jurul prânzului pentru servirea mesei. După încheierea procesului de votare, președintele secției de votare înainta procesul verbal și dosarul președintelui tribunalului care era președintele biroului electoral central. Acesta anunța rezultatele și pe cei care au fost aleși. Paza secțiilor de votare era asigurată de Comandantul Garnizoanei Locale care forma echipe în conformitate cu numărul secțiilor de votare. În ziua alegerilor, localurile care serveau alcool erau închise. Cheltuielile pentru alegeri, adică plata diurnei și a transportului magistraților, grefierilor, a pazei, precum și cheltuieli pentru imprimarea buletinelor de vot, a ordonanțelor de convocare, cabine, ștampile de vot erau suportate de către administrația locală.
AUTOR: Prof. dr. Răzvan-Raul Ivan/ EDITOR: Andreea Marin
Discussion about this post