Da, știu cum sună titlul, însă articolul este unul pozitiv, cel puțin pe final. Azi vă scriu studiu de caz, despre Constanța, cel mai greu de părăsit oraș, din România.
Începem cu minusurile și păstrăm plusul și pulsul, pe final. Nu o ducem prea bine cu locurile de muncă, iar atunci când le obținem, salariul cu siguranță nu ne lasă nimic din el, ca să mutăm în rezervele de vacanță. Știți, este acel concediu despre care spunem an de an că-l facem în Maldive (Grecia mai repede) și tot la noi, la Modern, pe plajă îl petrecem.
Am început cu cazurile fericite, ca să îndulcesc realitatea. M-am referit până acum doar la cei care nu-și permit ceva mai mult decât să-și plătească piața, căldura, apa și curentul. Sunt însă mulți oameni care trebuie să supraviețuiască din celebrul minim pe economie, adică trai pe datorie.
Banii și de fapt, mai mult lipsa lor ne face pe noi constănțenii să plecăm. Asta, sau vrem să facem o carieră, în ceva. Cum în Constanța merge doar HORECA și ea la capacitate tot mai mică, în ultimii ani, nu prea ai unde să-ți clădești viitorul.
Dacă nu ești patron la o firmă în port, nu prea ai cum să faci bani, așa că deja te imaginezi cu bagajele gata, pentru București, evident. E mare, e capitala și e aproape. Mulțumim A2 și CFR! În două ore și jumătate suntem acolo.
Dar stați, pentru că nu e chiar așa de ușor! Dintr-un labirint, ori din Squid Game ieși până la urmă, într-un fel sau altul. Din Constanța însă, fără plânsete și drame, cam greu.
Cu toate gropile ei, cu toată sărăcia și nebunia ei, Constanța are marea. Această minunăție lăsată de Dumnezeu te prinde și te ține în raza sa gravitațională, exact cum face Pământul cu Luna.
Am lucrat cu oameni foarte buni pe profesie, care acum puteau să conducă televiziuni, în București. Am cunoscut tineri extrem de capabili, care ar fi rupt norii de praf ai capitalei. Însă, nu au putut să-și schimbe wallpaper-ul vieții lor. Nu puteau, după o copilărie de Constanța, cu marea în față, să se trezească dimineața și să vadă un fluviu de mașini, în loc de valuri.
Un fost șef de pe eveniment, de la un ziar din Constanța îmi spunea așa:
„Am fost în București, pentru că am primit ocazia să lucrez la publicații mari. Da, însă dimineața când mă trezeam și vedeam fluviul ăla de mașini pe Grant, mă lua depresia, plânsul și căutam în calculator poze cu marea. Am mai stat ce am stat și m-am întors.”
Marea, în alte cuvinte, face ce nu reușește (nu vrea, nu interesează) politicul, să țină sau să întoarcă oamenii în oraș.
Discussion about this post