Într-o casă de pământ ce stă să cadă, ea ridică rugăciuni către cer. Nu o face singură, ci alături de cei patru copii pe care îi crește în cuibul vechi de o sută de ani. Vă vorbesc despre Luminița, o femeie care nu a renunțat niciodată să creadă că pentru ea există o luminiță a speranței, în tunelul de probleme al vieții.
Supraviețuitoarea din satul constănțean Tătaru refuză să primească ceva de pomană, nu vrea nimic gratis și muncește cât o țin puterile, pentru familie, la o stație de sortare a gunoaielor. Acolo salvează icoane și alte obiecte sfinte aruncate la coș, de așa-zișii credincioși. Povestea Luminiței chiar merită să fie citită, mai ales acum în postul Paștelui.
Rugăciuni ridicate din casa de pământ
La marginea lumii noastre, unde în vizită e așteptat doar vântul aspru, acolo i-am uitat pe semenii noștri. Periferia, tărâm necunoscut pentru politicieni și ignorat de românii simpli este acasă pentru acești oameni ce și-au făcut cuib dintr-o casă din chirpici.
Cei patru copiii văd această lume în alb-negru, prin ochii lor frumoși și colorați. Doi dintre micuți sunt născuți de Luminița Savencu, iar ceilalți doi sunt nepoții ei. Îi crește tot ea, pentru că mama lor trece acum printr-o situație grea. În fotografie lipsește doar fata cea mare, care din timiditate a ales să rămână în spatele obiectivului. Noi i-am respectat decizia.
„Muncesc pentru ei, pentru casă, pentru copii. Am o săptămână tură de dimineață, o tură după-amiază, până târziu. Plecăm la ora 05.00 dimineața, la 07.00 începem munca. Lucrez ca sortator, la stația de reciclare a gunoaielor și așa reușesc să susțin familia. Salariul meu pentru această casă este foarte important. Plătesc lumina, apa, anumite chestii, luăm mâncare pe datorie, plătim și datoriile. Am abonamentul de două milioane și jumătate.”, ne mărturisește Luminița Savencu.
Copiii de care are grijă.
Reciclează păcatele altora
Femeia are 46 de ani, însă greutățile i-au adăugat încă un deceniu pe chip. Nu se plânge niciodată, nici nu ar avea timp. Atunci când nu le face de mâncare micuților, când nu spală sau curăță, merge la muncă, la o stație de sortare a gunoaielor, de unde salvează icoane și îngeri.
„Sunt făcute pentru cei care iubesc credința, dar oamenii le aruncă la gunoi și așa ajung la noi, pe bandă, noi dacă muncim acolo, le găsim. Tu, dacă nu iubești familia, înseamnă că tu nici pe acest îngeraș nu iubești. Tot pe bandă am găsit această placă, pe care este scrisă rugăciunea Tatăl Nostru. Tot ce vedeți aici, icoane, cruci, îngeri, toate au fost aruncate la tomberon și au ajuns la stația noastră de sortare. Eu le-am luata acasă la mine.”, ne povestește salvatoarea icoanelor.
Un secol a trecut peste casa ei din chirpici. E toată averea Luminiței, moștenite de la mama ei care s-a stins cu câțiva ani în urmă.
„Are o sută de ani. Ăsta a fost ca un fel de grajd. I-am mai făcut noi, lipt, acoperișul, o parte e bine, pe o parte e rău. Merg mâinile noastre să lipim, dar dacă nu mai merg, ăsta cade. Pereții sunt foarte vechi, chirpiciul, am mai făcut tăvălucuri și am pus unde se sfărâmă. Sunt obșnuită cu greul de copilă, așa că duc toate problememe în picioare. Copilăria mea a fost foarte urătă. Ce am văzut la părinții mei? Bătăi, băutură. Cât a fost chinuită mama mea, nu vreau să-mi mai amintesc, iar eu am pățit la fel ca ea”, ne povestește femeia care s-a despărțit de soțul ce o bătea aproape în fiecare zi.
De la viața nu a cerut nimic, doar de la ea și-ar fi dorit mai mult. Să facă liceul, să ia Bacalaureatul și chiar să-și ia licență pentru o profesie.
„Eu le-am spus la copiii mei și le mai repet și la nepoții mei, să învețe carte. Dacă ai o carte și o meserie în viață, poți să te descurci. Eu am vrut să fac facultate și să fiu croitoreasă. Cred în Dumnezeu. El m-a ajutat foarte mult. M-am rugat la El pentru copii, i-am cerut să meargă pe calea cea bună, să le călăuzească pașii numai pe drumul cel drept. Să fie corecți, să nu mintă, să nu fure”, sunt cuvintele de bunătate și înțelepciune care ies din gura femeii care a trecut prin multe încercări.
În concluzie ne rămâne să scriem atât: Sperăm că acest articol va ajune să fie citit și de cei ce au aruncat icoanele salvate de Luminița Savencu.
