Una dintre cele mai apreciate luni ale anului este luna martie, pentru că este dedicată femeilor, fără excepție. Fiecare dintre ele și-au adus contribuția și s-au impus în domenii dintre cele mai diverse. Aviația română se mândrește cu femei care au făcut istorie în domeniu. Alături de Elena Caragiani-Stoenescu și Irina Burnaia, alte două femei-pilot au reușit să se facă remarcate în lumea aviației. Este vorba despre Mariana Drăgescu și Smaranda Brăescu.
MARIANA DRĂGESCUși-a însușit pilotajul la Școala de pilotaj „ Mircea Cantacuzino”, brevetată în anul 1935 ca și pilot gradele I și II pe avioane de turism internațional. În pofida unor dificultăți reușește să-și achiziționeze un avion „ Messerschmidt-35”, cu care a participat la o serie de concursuri și mitinguri aeriene. În anul 1938 participă ca pilot, la aplicațiile militare ce s-au desfășurat în apropiere de Galați, făcând parte din „Escadrila 2 legătură” îndeplinind cu succes un număr de șase misiuni acumulând un număr de șapte ore.
În anul 1939 va urma cursurile Școlii de zbor fără vizibilitate cu sediul la Băneasa, pe care, de altfel, o și absolvă în același an, în ziua de 5 aprilie. În vremea desfășurării celui de-al Doilea Război Mondial, Mariana Drăgescu va fii încadrată ca pilot stagiar în Escadrila Sanitară ( Escadrila Albă) din Grupul Aero-Transport Militar, zburând pe un avion RWD-13S.
Sfârșitul războiului o găsește departe de România, în localitate Piestany din Cehoslovacia. Pentru întreaga sa activitate și pasiunea și servirea cu abnegație în slujba aviației române, pilotul Mariana Drăgescu va primi recunoașterea prin acordarea de înalte distincții militare, cum este „Ordinul Steaua Republicii” clasa a V-a, și, de asemenea, va mai răsplătită cu „ Medalia Aeronautică” clasa a II-a.
În ceea ce o privește pe SMARANDA BRĂESCU, întrucât nu i s-a aprobat să urmeze Școala de pilotaj a aviației militare române „ fiind femeie”, pleacă la Berlin, unde urmează cursurile de parașutism de la firma Shroeder. Obține, astfel, brevetul internațional de parașutism.
La 5 iulie 1928 face primul primul salt, de la 600 m, România devenind astfel a patra țară din Europa în domeniul parașutismului.
La 2 octombrie 1931, doboară recordul mondial feminin: se lansează cu parașuta de la înălțimea de 6.000 metri, în apropiere de Urziceni.
Cu gândul de a doborî recordul mondial absolut, pleacă în America și, la data de 19 mai 1932, la Sacramento, lângă San Francisco, a efectuat un salt de la 7.232 m și cucerește titlul de campioană mondială absolută.
A urmat apoi școala de pilotaj, fiind primul european care a primit brevetul de pilot în S.U.A, la 8 octombrie 1935, care i-a fost recunoscut în Anglia, Franța și Italia și, abia în 1937 în România.
Cu ajutorul statului și o listă de subscripție deschisă de ziarul Universul, temerara parașutistă a reușit să-și facă un avion tip Milles Hawk, la Reading, în Anglia, pe care l-a botezat „ Aurel Vlaicu”. Deoarece constructorul nu dorea să-i elibereze avionul, deși era achitat integral, a fost nevoită să și-l fure, în ziua de 21 august 1935, pornind astfel în primul raid aerian per ruta Reading- Dieppe- Paris-Nancy- Strasburg- Munchen- Viena-Arad-București.
În ziua de 17 mai 1936, traversează Marea Mediterană fără escală, pe ruta Littoria- Tripoli în șase ore și zece minute.
În cel de-al Doilea Război Mondial a luptat ca mitralior de bord într-o escadrilă sanitară, iar sfârșitul războiului găsit-o la Piestany-Cehoslovacia, unde era dislocat Corpul Aerian Român.
A decedat la 2 februarie 1948 și a fost înmormântată în Cimitirul Central din Cluj.
Cinste și onoare pentru aceste femei-pilot, eroi ai neamului românesc!
AUTOR: prof. dr. Răzvan-Raul Ivan/ EDITOR: Natalia Vrânceanu
