Protestăm sau îndurăm? Precum pisica lui Schrödinger, situația prețurilor la carburanți este și nu este rezolvată.
Ba sunt prețurile prea mari, ba nu sunt așa mari comparativ cu alte țări, ba o să crească în continuare atingând cote inimaginabile, ba prețul la pompă o să fie compensat cu 50 de bani (din care jumate va fi decontat de stat). Da, se pare că această soluție ar functiona foarte bine în Franta și în Spania, după cum declară Nicolae Ciucă, dar oare asta înseamnă că va funcționa și în România? Rămâne de văzut.
Între timp, șoferii protestează zi de zi în benzinării. Și cine poate să îi condamne când mulți au ajuns în situația de a nu-și mai permite să se deplaseze cu mașina personală. Gurile rele or să spună „Să meargă, domne, cu transportul în comun sau pe jos!”, dar ce te faci când trebuie sa duci copilul la școală, să te duci la serviciu, să faci piața, să iei copilul, să plătești facturile și să faci diverse comisioane și toate acestea zi de zi? Doar o parte din români pot renunța la mașină în favoarea altor metode de deplasare. Ceilalți ce ar trebui să facă? Să își mai ia un job doar pentru a putea plăti combustibilul?
Având în vedere că profitul marilor lanțuri de benzinării este determinat și de câștigurile din cafenelele și spălătoriile auto pe care le dețin, ar putea oare aceștia să diminueze din prețul carburanților? Nu știm dacă acest lucru este posibil, ce știm însă este că tarifele sunt foarte mari, iar protestatarii nu se lasă pâna nu își ating scopul! Ei au ales un moment bun pentru a derula aceste acțiuni, deoarece se știe că benzinăriile vând mai mult carburant în timpul verii.
În concluzie – dacă ar fi să ne raportăm la democrația greu câștigată – efectele protestelor sunt benefice sau dăunătoare? Având în vedere că societatea din zilele noastre se vrea a fi una liberă, protestele vor continua cu sau fără succes.
